592
CRITICA çi bibliografie
    Dupa cum arata Tvetkova, acest recensamìnt al orasului este précédât de un text numit „vechea lege a regiunii Vidin". Asemenea legi aveau nume-roase orase si tinuturi din Imperiul otoman, ele reprezentind o adaptare a sistemului juridic si fiscal generai la particularitatile specifice diferitelor regiuni sau localitàti. Legea regiunii Vidin precizeazâ cà aci locuiau douà cate-gorii de populare, fiecare avind propriul sàu regim fiscal si anume : pe de o parte era „raiaua cea veche“, care platea impozitul djizie, iar pe de alta erau „vlahii", care plateau darea numità „filuri". Legea tneiTfioneazà cà printr-o poruñea a sultanului, menità sa sporeasca veniturile statului, vlahilor lise schimbase regimul fiscal de mai inainte, fiind supusi si ei la impovaratorul impozit djizié. Dupa cum arata autoarea, aceasta s-a petrecut, probabil, ìn timpul lui Soliman I. Urmarea a fost sârâcirea populatiei romànesti, care pina la urmà, din acestà cauzâ, a inceput sa pârâseascâ regiunea Vidin. Se ìncal-caserà vechile drepturi ale romànilor care locuiau in regiunea cuprinsà intre riurile Morava si Timok, la care se adaugà acum cei din jurul Vidinului. Acestia se ocupau cu cresterea vitelor, aveau cnezn lor, precum si alte privi-legii ce le dádeau dreptul la o oarecare autonomie. într-adevâr statuì otoman le recunoscuse o situatie spedala, respectind unele norme juridice ale vechiu-lui ,,jus valahicum“. Despre acesti romàni dintre Morava si Timok si despre drepturile lor in primele secóle ale stapinirii otomane, arata autoarea, au scris istoricul sirb Br. Giurgev, istoricul turc I. Galib, iar in 1957 Nicoarà Beldiceanu (articolele acestora sint citate in aparatul critic al studiului Bis-trei Tvetkova). Faptul cà romànii din regiunea Vidinului sint deosebiti de ceea ce se numeste in textul otoman „raiaua cea veche", aratà cà ei sint veniti aici mai tirziu. Cind anume au venit, aceasta e mai greu de precizat, dar, dupà cum afirmà autoarea, istoricul turc H. Inalcik a aràtat in lucrarea sa Fatih devri uzerinde tetkikler ve vesikalar, publicatà la Ankara in 1954, cà aceçti. romàni se aflau deja in regiunea Vidinului in secolul al XV-lea, fapt atestat si in alte documente otomane publícate de Br. Giurgev.
    Pentru a opri plecarea romànilor si, dupà cum aratà „legea", la cererea acestora, sultanul Soliman cel Mare a dat poruncà sà se revinà la vechiul sistem fiscal, ceea ce ce s-a realizat in august 1542 prin aceastà „lege veche a regiunii Vidinului". Potrivit ei, romànii urmau sà nu mai plàteascà impovà-ràtorul impozit djizié, ci sà revinà la impozitul ,,resm-i- filuri", adicà la un florin de fiecare casà. Faptul cà, alàturi de acea limitatà autonomie, impozitul ce se plàtea acum era atit de mie, se explicà prin indatoririle militare ale romànilor, care asigurau paza regiunii vidineme, dind un ostas la fiecare cinci case.
    Farà indoialà, articolul atit de bine documentât al Bistrei Tvetkova, cunoscutà prin numeroase si excelente studii publícate in revistele bulgare si stràine, este convingâtor. într-adevâr se impun unele coreetàri tezei care si-a fàcut loc in istoriografia bulgara si despre care s-a vorbit la inceputul acestei recenzii (vezi tratatul de istorie publicat de Academia Bulgara, Vol. I., ed. II, Sofia 1961, p. 270). Pinà acum teza contrarie s-a dovedit, màcar in ceea ce priveste cele douà foste capitale ale vechilor tarate bulgare—Timo va si Vidin. In al doilea rind, importantâ este confirmarea adusà de Codicele otoman descoperit de Bistra Tvetkova, care in acea lege a regiunii Vidin mentioneazà la mijlocul secolului al XVI-lea, existenta populatiei romànesti atestatà aici