366 ZENON LESZCZIÑSKI de K. Nitsch, întemeietorul dialectologiei polone. K. Nitsch a stabilii principale de redactare a Atlasului, un colectiv de cîteva persoane a elaborai primele cincizeci de hàr^i, au început demersurile pentru publicarea Atlasului. Primul volum a apârut în 1957, iar nltimul, al XII-lea, în 1969. Ritmicita-tea aparitiei Atlasului a fost, farà îndoialà, un merit al lui M. Karas. Concepta lui Nitsch prevedea amplasarea la începutul fiecàruia din volu-mele menzionate a hârtilor lexicale, reunite, în mâsura posibilitâtilor, pe grupe tematice, precum si a uneia sau a mai multor problème gramaticale (fonetice sau morfologice) ilústrate prin cîteva hârti1. O asemenea structura o au primele trei volume : volumul întîi, apârut, al doilea, elaborai, si al treilea proiec-tat în timpul vietii lui Nitsch. Dupa moartea acestuia, conducerea Sec-torului si redactia Atlasului au trecut în atributiile lui M. Ivaras. începînd eu volumul al IV-lea, structura proiectatâ anterior a volumelor a fost schimbatâ, prin punerea unui accent deosebit pe problemele gramaticale2. Astfel, de exemplu, întregul volum al IV-lea cuprinde hâr£i care ilustreazâ evolutia vechii vocale polone a lung si evolutia v. poi. a în functie de anturajul fonetic. Problemele lexicale au trecut pe planul al doilea, dar — trebuie sa subliniem acest lucru — ele nu au fost eliminate. Mai mult decît atît, dupa prezen-tarea problemelor pianificate, referitoare la forma, s-a prevâzut, încâ din volumul al IX-lea, un grup însemnat de hâr^i care sa ilustreze în principal fenomene lexicale detaliate. Acest caracter îl au vol. al IX-lea (în cea mai mare parte a sa) çi portiuni din vol. al XII-lea. La cea de a doua conceptie fundaméntala a lui M. Nitsch în general nu s-a renuntat, tinîndu-se seamâ de ea pînâ la cel din urmâ volum. Este vorba de principiul care prevede ca la aleâtuirea hârtilor sa nu fie folosit numai ma-terialul strîns în anii 1951 — 1954, pe baza chestionarului MAGP. în lumina acestei concept», fiecare hartâ trebuie sa dea — pe baza materialelor dialectale de orice fel, accesibile în momentul elaborârii hârtilor — un tablou complet al fenomenului prezentat. De aceea, re^eaua punctelor MAGP a fost completatâ cu púnetele AJPP si cu cele ale Atlasului voievodatului Lòdi redactat de Stieber. în plus, fiecare hartâ a câpâtat un sistem propriu de puñete suplimentare. Acestea au fost luate din cartoteca noului dictionar dialectal, pregâtit în acelasi sector, si din monografii, texte si alte izvoare dialectale mai vechi apârute în cursul editârii Atlasului. în cîteva cazuri, púnetele suplimentare provin din ánchete realízate în mod special. Lista acestor puñete suplimentare se aflâ la începutul comentariului care însoteste fiecare hartâ. Excepte fac hârtile referitoare la prezentarea generalâ a anu-mitor fenomene, hârti elaborate, de regulâ, pe baza mai multor cuvinte, si în care n-au mai fost introduse materiale suplimentare, în afara punctelor prevâzute în MAGP. 1 Vezi MAGP, I, 2, p. XXI 2 Vezi. MAGP, IV, 2, p. VII.