228
LAURA BAZ-FOTIADE
     Despre popularitatea scriitorului german atestâ çi Bogdan Duicâ, mentioned câ la noi Kotzebue „a gâsit multi închinâtori si traducâtori si a fost uneori încîntarea publicului nostru teatral“ 1. Criticul G. Oprescu îl prezintâ pe Kotzebue în contextul concret al atmoferei româneçti din acea vreme : „Prezenta lui Kotzebue, ale cârui piese dovedeau mai ales un meçtesug al constructiei, fàrâ a pune în valoare un continut de idei superior, e astfel o mâestrie a limitelor spiritului critic al conducâtorilor Filarmonicii çi al gustu-lui protipendadei. Reprezentarea comediilor $i a dramelor sale însâ atestâ popularitatea acestui autor (subi, de noi — L.B.F.) apreciat în cercurile vieneze, fost director al Burgtheater-ului, tradus în limba maghiarâ si slovacâ, bucurîn-du-se de o faimâ exceptional si oferind unele piese spectaculoase, altele cu totul naive si superficiale. Tradus întîi de I. Vâcârescu, care cunoscuse succesul dramaturgului la Viena, Kotzebue se va bucura de o deosebitâ pretuire în acest final al activitâtii Filarmonicii (subi, de noi — L.B.F.), în care melodrama si vodevilul dàdeau tonul valorificârii teatrului“ 2.
    Considerâm asadar câ traducerea piesei lui Kotzebue în limba bulgarâ constituie un rezultat al succesului de care se bucura în tara noastrâ scriitorul german.
    De acelasi succès s-a bucurat la noi çi romancierul francez Eugene Sue, cici din 1852 pînâ în 1858 apar noua traduceri din operele saleîn limba românâ*. Dintre acestea, romanul Jidovul râtâcitor a stîrnitunviu interes. Este tradus în reviste si éditât în fascicole, apoi apare în volum, în 1857—1858. Dupa cum relateazâ P. Cornea în lucrarea amintitâ, dupa revolutia din 1848 George Sand çi Eugene Sue erau în mare vogâ la noi. El aratâ câ „pînâ la revolutie fruntaçii miçcârii culturale din cele trei provincii românesti orientaserâ publicul si sti— mulaserâ zelul tinerilor dornici sâ lucreze, spre operele strâine de valoare, utile prin continutul instructiv-educativ çi demne de a fi imitate prin forma lor desàvîrsitâ" 4.
    Trâind în aceastâ atmosferâ, cârturarul bulgar Hr. Vaklidov este tentât sâ traducâ si el romanul Jidovul râtâcitor, pe care-1 publicâ la Brâila în 1860. Dupâ aparitia în volum, romanul a fost popularizat si în revista ,,3opHHua“, în anul 1864, fapt care dovedeste de asemenea atentia deosebitâ ce i se acordâ de càtre cititorul bulgar. Desigur, dat fiind câ Hr. Vaklidov era un bun cunos-câtor al limbii franceze (a éditât un manual de limbâ francezâ pentru bulgari çi a publicat o serie de alte traduceri, tôt din francezâ), am putea admite câ traducerea acestui roman a fâcut-o dupâ original. Considerâm însâ si de data
     1	Traducàtorii romani ai lui August de Kotzebue (1830—1850), In volumul „Lui Titu Maio-rescu“, 1900, 15 februarie, p. 188 — 204.
     2	G. Oprescu, Istoria teatrului in Romania, Bucuresti, 1965 p. 270.
      3	Chernos Corsami, tradus de C. C. Bàjenaru, Bucuresti, 1852; Dealul dracului, tradusà din. frantozefte de S. Mihàilescu, 1853; Misterele Parisului. Mare roman social. Fascicula 1 — 7, 10—58, Bucuresti ; Matida sau memoriile unei femei june, tradusà de Geroge A. Baronzi, voi. I—IV, Bucuresti, 1853 — 1854; Matilda.. . Dramà in cinci acte. .. Tradusà din limba francezà de I. Petrescu, Bucuresti 1855; Artur. Jurnalul unui necunoscut. Traductie de D. Teulescu. Voi. I —II, Bucuresti 1854; Cornandomi de Malta, tradusà de Nicolae Racovitza, Bucuresti 1857; Crucea de argintu de la Eugene Sue, tradusà de Ion Eliade, Bucuresti 1858; Jidovul ràtà-citor, tradus de Iosif Archidiaconul, voi. I—Vili, Bucuresti, 1857—1858.
      4	P. Cornea, op. cit., p. 62.