METALIMBA SLAVISTICII ROMÂNEÇTI
103
     4.	chirilometodi(an)- : limbo, chirilometodianà
     Sugestiv fi precis, intrucit pune in evidenza perioada veche slava propriu-zisa, termenul a fost folosit de regretatul acad. Emil Petrovici1 : „De aceea, pentru a evita greseala de a atribui limbii chirilometodiene (vechi slave) (subì, n.) o forma recenta, e neaparat necesar, ori de cite ori consultam acest dictionar, sa {inem cont de indicatiile date de autor..[23; 292], Ne aflam in prezen ta unui compus neologie, de idiolect (daeâ nu ne ìnselam, termenul n-a intrat in circulatie), format prin unirea, cu ajutorul morfemului -o-, a numelor celor doi invàdati (Chini, Metodiu), la care s-a adàugat sufixul -an, întîlnit freevent in structura unor denumiri de limbi : indiene, anatoliene, abisiniene, indoneziene etc.
*
    Constatant, în concluzie, câ sub raportul exprimârii metalingvistice a no|iunii de veche slavâ (propriu-zisâ), destul de apropiatâ in ceea ce privefte evoluta faptelor de limbâ de faza slavâ comunà, in slavistica rcmâneascà se distingmai multe perioade : prima (ultimele doua decenii aie secolului trecut), cînd se folosesc, aproape în exclusivitate, termenii limbâ paleoslavicâ fi, mai aies, limbâ paleoslovenicâ ; a doua, eu caracter de tranzitie (de la sfîrçitul secolului trecut pînâ în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea), cînd circula paralel expresia mai veche, limbâ paleoslovenicâ\ fi cea neologicâ, limbâ paleoslava, apârutâ încâ la finele secolului trecut2 ; a treia (deceniul al patrulea fi urm.), caracterizatâ prin încetàtenirea termenului paleoslavâ fi introducerea unor noi denumiri : veche slavâ (sau limba veche slavâ), veche slavâ bisericeascâ fi veche bulgarâ ; a patra (începînd eu sfîrfitul deceniului al faselea), cînd predomina variantele topice în care veche este postpus : slavâ veche (sau limba slavâ veche), limba bulgarâ veche.
    Sub raportul originii, termenii de mai sus sînt tributari, în majoritatea cazurilor, unor modele aloglote, redînd destul de adeevat, potrivit normelor limbii romàne, expresii de circulatie international, chiar daeâ unii din ei sînt acum arhaici (acelafi lucru se observa, de altfel, fi în metalimba slavisticii de peste hotare). în formarea acestei terminologii un roi hotârîtor 1-au jucat împrumuturile lingvistice (comp. paleoslovenic si paleoslavic < lat. ; paleoslav
<	fr.) si calcurile frazeologice (comp., de ex., veche slavâ, veche slavâ bisericeascâ, veche bulgarâ).
    Sub raport semantic cei mai mul|i termeni au o singurâ valoare, fapt fârâ îndoialâ pozitiv sub raportul exprimârii exacte, lipsite de ambiguitate. Sînt polisemantici : limba veche slavâ fi vechea bulgarâ (sau bulgara veche), care numai în prima lor accep|iune sînt sinonimi eu toti ceilalfi termeni pentru pealeoslavâ. Cea de-a doua acceptiune are in vedere 'limba popularâ, limba vorbitâ de vechile populatii slave de pe teritoriul £ârii noastre mai aies pînâ
      1	De fapt, sub forma cirilo-metodian, il gàsim incà la Ilie Bàrbulescu, dar nu pentru a denumi propriu-zis limba veche slavà : „activitatea literarà cirilo-metodianà“ [3 ; 3], „cultul slav cirilo-metodian" [3; 7].
      2	Tot la sfinitili secolului al XlX-lea, deci concomitent cu (limba) paleoslava, este pus in circuiate, la noi, $i termenul (limbi) slave, pe atunci formatie neologicà (in comparale cu termenii mai vechi: (limbi) slavone §i (limbi) slavice).