UN IZVOR NEOGREC AL „CAZANIEI“ LUI VARLAAM
165
piare tipàrite, toate provenind din Transilvania 1. Ultimul descoperit provine din Ha^eg, de la mànàstirea Prislop. Un alt exemplar este un manuscris, care reprezintà o copie fàcutà in Bihor, la Pociovali^te, in sec. al XVII-lea, dupà versiunea tipàrità. E un manuscris prefios, pentru cà pàstreazà aproape integrai molitvenicul din anexà2.
     Poate cà aceasta a dus pe unii cercetàtori la ipoteza cà CC 1 s-ar fi tradus in Banatul de nord sau in Bihor. Nu s-a adus insà nici o dovadà filologicà in acest sens 3. Din contrà, legàtura de con^inut cu postilele husite, unele parti-cularitàti lingvistice si faptul cà originalul e ucraino-maramure$an intàre$te ipoteza cà prima Cazanie romàneascà s-a tradus in aria fostului dialect romàn de nord.
    Versiunea romàneascà a acestei càrfi este foarte importantà, pentru cà reproduce integrai originalul slavon cu toate invà^àturile calvine. In versiunile de mai tìrziu de Tekovo $i Neagovo, ìnvà^àturile calvine au fost inlàturate §i cartea s-a adaptat treptat la invàfàtura ortodoxà $i s-a folosit citeva veacuri, atit in bisericile reformate, cit $i in cele ortodoxe al popula^iei ucrainene §i hu^ule din regiunea carpaticà4.
    S-a dovedit de asemenea cà originalul Cazaniei a Il-a (CC 2) din 1581 a diaconului Coresi este colecfia de omilii a scriitorului bizantin Ioan Caleca din sec. XlV-lea, care a luptat contra isiha^tilor nu numai ca scriitor, dar $i ca patriarh de Constantinopol5. Versiunea romàneascà nu s-a tradus direct din greacà, nici din slavona bulgara dupà manuscrisul pàstrat in „Biblioteca na^ionalà" din Sofia, cum s-a susfinut in mod eronat #, ci s-a tradus din slavona rusà dupà Cazania tipàrità la Zabludov, in Lituania (1569), cu cheltuiala cneazului Hodchievici — de Ivan Feodorov, primul tipograf al slavilor de ràsàrit7.
    De aceste contributii este necesar sà se {inà seama in toate compendile si tratatele de istoria literaturii $i culturii romàne. O cere promovarea cerce-tàrilor viitoare si legea unei elementare probità^ ^tiintifice, de care, din motive subiective, dàunàtoare $tiin{ei, nu {in seamà unii dintre autorii tratatului de Istoria literaturii Romdniei in edifia I-a (voi. I, Bue., 1964) $i nici chiar in edi^ia a Il-a, apàrutà recent in libràrii (Bue. 1970, p. 292—300; 309); astfel de atitudine nu folosejte nimànui, nici chiar autorilor, care practicà astfel de metode. Editurile ar trebui sà stàruie mai mult pe lingà autori sà-§i punà
      1	P. Olteanu, Postilla de Neagovo în lumina Cazaniei I-a (1567) a diaconului Coresi, în „Romanoslavica“, XIII, 1966, p. 105 — 132,
      2	VI. Drimba, O copie din secolul al XVII-lca a „Tîlcului Evanghliilor" si a Molitveni-cului diaconului Coresi. SCILF, IV. 1955.
     3	I. Ghefie. Unde s-a tradus întîia Cazanie coresianâ, în „Limba RomânS." XIX. 2.1970, p. 121-8.
      4	P. Olteanu, Contributions à la littérature homêlitique de la Transylvanie et de l’Ukraine Carpathique, în „Sbornik Philologica“, Bratislava, 1964, p. 61 — 80.
      5	Vasile Grecu, Izvorul principal bizantin pentru Cartea româneascâ eu invàfâturâ a diaconului Coresi: Omiliile patriarhului Ioan al XlV-lea Caleca (\334 —1347), Bucureçti, 1939.
      6	Maria Ràdulescu, Originalul slav al Evangheliei eu invâtâturâ al diaconului Coresi, Bucu-resti, 1959.
      7	P. Olteanu, Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d'homélies roumaines, în „Romanoslavica", IX, 1963, p. 169 — 193.