478
NICOLAE RO$IANU
    Consemnám tot aici, ín cadrul formulelor de trecere, folosirea adverbelor bun, bine, asa (II, 22, 183, 193), cu functiile arátate 1. ínregistrárile contemr porane fiind autentice, ín adeváratul sens al cuvíntului, iar prezenta acestor adverbe constituind si o característica a oralitátii, era normal ca frecventa lor sá creascá, ín comparare cu basmele vechi, unde acest fenomen apare foarte rar. íntr-adevár, unii povestitori marchiazá adesea anumite pauze dintre episoade prin adverbele arátate, totusi procedeul respectiv nu este asa de ráspíndit, pentru a putea constituí o particularitate a stilului unor povestitori contemporani.
    Formúlele mediane externe, dupá cum s-a arátat, se men^in intr-o formá foarte apropiatá de cea cunoscutá de noi ín urma studierii basmelor traditio-nale. Viabilitatea acestor formule este explicabilá dacá ne gindim si la faptul cá únele din ele nu sint numai o caracteristicá a basmului, ci si o particularitate a limbii vorbite. Prin urmare, ín acest caz, ar fi exagerat sá considerám „supravietuirea“ anumitor procedee ce tin de stilul oral rezultat exclusiv al viabilitátii traditiei. Astfel de expresii intilnim ín basm, dar si ín diferite relatári órale care nu au nimic cu basmul. Desigur cá ín basm ele capátá anumite functii suplimentare, expresivitatea lor depinzind de priceperea, de ta-lentul povestitorului.
   II.	Formule mediane interne
    Formúlele mediane interne folosite de povestitorii contemporani prezintá o serie de particularitáti care vin sá confirme procesul de sárácire a traditiei. Sá urmárim fiecare subgrupá ín parte pentru a identifica modificárile care survin.
    1.	Formule care defínese únele trásáturi ale personajelor basmului sau ale obiectelor ce apartin acestor personaje. Dintre formúlele acestei subgrupe mentionám, ín primul rínd, conservarea formulei prin care povestitorii sub-liniau frumusetea neasemuitá a voinicului, a fetei de ímpárat, a castelului, a calului: ,,...o sárit si s-o dat pisti cap si s-o fácut o fatá care pi sfíntu soari t'i put’^i uita, dará pi fata ii ba!" (II, 39).
    Am vázut cá formula respectivá se folosea ín patru situatii, definind patru elemente: frumusetea eroului, frumusetea eroinei, strálucirea (frumusetea) calului, strálucirea (frumusetea) palatului. La povestitorii contemporani am identificat inca douá situatii ín care este folositá aceastá formulá. Este vorba de sublinierea¡ strálucirii unor scári care duceau la un palat subieran si la frumusetea neasemuitá a unor curti impárátesti:
      „...ridicá oblonu : scárili! Ei, pá sfíntu soare te uitai, da pá scári in jos nu puteai, da scum-pátá^i Ce iera p-acoló, luminau !“ (II, 200; cf. 210); ,,§i cín l-o aruncat o datá in sus, s-o fácut
o	curti tátá numa di adimant, mindrá si frumQsá, care pi sfintu soare t’i put’ei uita, dará pi curt’ea £§ ba!" (II, 39).
    Notam, cínd am analizat aceastá formulá, cá initial ea exprima strálucirea metalului pretios si numai dupá aceea, prin extensiune, s-a ajuns la o formulá care sá redea frumusetea eroului sau a eroinei din basm. La povestitorii con-
     1 Vezi N. Ro^ianu, Formule- mediane ín basm, „Analele Universitátii Bucure^ti“, Limb slave, nr. XVIII, p. 144.