460
I. PETRICÀ
1833, farà sà stie insà cà Poi includea in volumul amintit versuri proprii, stilizate in gen popular, sau variatiuni pe teme folclorice ucrainene.
    Zece ani mai tìrziu (1891) George Cofbuc va prezenta cititorilor balada lui Mickiewicz Trzech Budrysów sub titlul Cei patru Budris, ca omagiu adus memoriei marelui creator cu prilejul depunerii osemintelor lui Mickiewicz in cavoul de la Wawel
    Mickiewicz era de acum un simbol al spiritului vesnic revolutionar care-i animà pe marii artisti. C. Dobrogeanu-Gherea scria despre el in articolul Artifti-cetàteni : „Cel mai mare poet pe care 1-a produs Polonia e Mickiewicz, si Mickiewicz e unul din cei mai mari poeti patrioti-revolutionari, pe care i-a produs lumea. Din exil, unde a tràit si a murit, el a scris Dziady, Conrad Valenrod, care sìnt piine de o iubire nesfirfità pentru Polonia lui, pentru Lituania lui, de o urà adincà contra celor care o sugrumà. Intreaga crea^iune patrio-ticà a lui Mickiewicz e o chemare la desteptare, la luptà“ 2. Nici creatia lui Slowacki si Krasinski nu-i era necunoscutà lui Gherea.
    Adam Mickiewicz nu putea lipsi din prima vastà antologie de literaturà universalà apàrutà la noi.
    Dupà o muncà de treizeci de ani, asa cum màrturiseste singur, Grigore N. Lazu scoate la Iasi, in 1894, 451 traduceri si imitatiuni de poezii antice si moderne, din Orient si Occident 3.
    Traducàtorul, fàrà a fi un remarcabil poet, a fàcut un act cultural de mare ìnsemnàtate punìnd la indemina cititorilor romàni o diversitate de autori stràini, printre care : Hafis, Homer, Virgiliu, Horatiu, Ovidiu, Voltaire, Petrarca, Shakespeare, Joung, Heine, Lenau, Puskin, Lermontov, Kolar, Petófi, etc. Este reprezentatà in antologia lui Lazu si literatura polonà.
     Prima poezie, As vrea sà fhi 4, este atribuità gresit lui Adam Mickiewicz 5, ea fiind traducerea dedicatici Do... (Gdybym sie zmienil...) a lui Franciszek Morawski (1783—1861) generai si poet cunoscut, autor al unor remarcabile fabule satirice si politice. Este adevàrat, cà incepind din 1833, dedicatia amin-tità a apàrut in mai multe editii ale poeziilor lui Mickiewicz, dar dejaìn 1887 era atribuità mai multor poeti : Mikolaj W:|z, Cyprian Norwid si Szymon Konopacki 6, ìncetind sà mai aparà ca operà a lui Mickiewicz7.
      1	Cf. I.C. Chitimia, Influenfe si traducen ..., p. 186. Prof. I.C. Chirimía se intreabá In lucrarea citatá dacá inovatia lui Co^buc nu „se aflá ín vreuna din traduceri, de exemplu ín cea maghiará a lui H. Béla...“ Xraducerea lui H. Béla nu are aceastá inovatie §i nici alte traduceri cunoscute.
      2	C. Dobrogeanu. Gherea, Artisti-cetáfeni, ¡n „Literatura §i ftiintá", 1894, p. 15.
      3	Cf. I.C. Chitimia, Influenfe si traduceri . . ., p. 186.
      4	Gr. N. Lazu, 457 traduceri si imitatiuni de poezii..., Iasi, 1894.
      6 Cf. Al. Semkowicz, op. ci't., p. 96 — 97.
     6	Cf. Fr. Konarski, O erotyku Mickiewicza, „Gdybym sig zmienil w wstpge zlocistc(‘in „Pami^tnik Towarzystwa Literackiego im. Adama Mickiewicza“, Lvov, 1887, p. 97—113; Wl. Strzembosza, Mniemana pamiqtka po Mickiewiczu, in „Kurier Warszawski", 1900, nr. 89;
G.	Korbut, Literatura polska, ed. Il-a, T. III, Var^ovia, 1930, p. 27.
      7	Neonila Onofrei, (op. cit., p. 125) §i I.C. Chitimia (Influenfe si traduceri . . ., p. 186), care se ocupS. de traducerile lui Gr. Lazu din operele lui Mickiewicz, mentin paternitatea lui Mickiewicz asupra dedica^iei, incluzind-o in „ciclul Wiersze róéne".