ECOURI EMINESCIENE LA I. KRASKO
407
Vino-n codru la izvorul Care tremurà pe prund,
Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund.
Fruntea albà-n pàrul galben Pe-al meu braj: ìncet s-o culci, Làsìnd pradà gurii mele Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cìnt Singuratece izvoare,
Blinda batere de vînt ;
Adormind de armonia Codrului bàtut de gìnduri, Fiori de tei deasupra noastrà Or sà cadà rìnduri rìnduri,
( Dorinfa )
    G.	Calinescu scria ca „nevoia aceasta de solitudine a perechii e característica lui Eminescu si e ideea lui cea mai poetica, fiindcà nu e vorba de izolare, ci de reducerea omenirii la doua fiinte, la Dionis si Maria, la perechea din Eden“ 1. Tot el a relevât latura senzualà a episoadelor de amor silvestru evocate de M. Eminescu. Motivul acesta ramine la Krasko un unicat, nuva mai aparea nici in poeziile sale din tinere^e nici mai tìrziu. în plus Krasko chiar çi aci este mai sfios si mai pu|in carnai decìt Eminescu, ale carui ver-suri descriu dragostea ca o sâlbaticâ si nepotolità chemare erotica :
                                 Çi ìn bratele-mi intinse
                                  Sà alergi, la piept sà-mi cazi.. .
                                Pe genunchii mei çedea-vei. ..
                              Lâsînd pradà gurii mele
                                Ale tale buze dulci...
                                                              ( Dorinfa )
    Dragostea lui Eminescu este o traire puternica si tulburatoare, izvo-ditoare de euforie, de piaceri, dar si de intristari. Chipul iubitei apare totdeauna viu, plâmâdit din cele mai ametitoare farmece fizice. Femeile sint niçte „Venere“, zeitati pagine cu trupuri de o desàvirsita frumusete paminteasca. Krasko vorbeçte despre dragoste foarte discret si niciodatà precis. Portretul fiintei iubite apare doar fragmentar.
     Dar si în poezia de maturitate a poetului slovac intìlnim destul de sensibile ecouri eminesciene; în ciclul de noua poezii, intitulât Scrisoare (publicat in revista Denica in octombrie 1905 si ianuarie 1906), in volumele Nox et soli-tudo (1909), si Versuri (1912). Aceasta prelungire a influentei eminesciene este semnalatá de Michal Gáfrik in comentariile la editia académica a operei lui Krasko :
„Trebuie sà amintim cà aproximativ ìn anii 1897—1899, cu alte cuvinte ìntre prima çi a doua precum çi imediat dupà a doua tentativâ a lui Krasko de a pàtrunde ìn paginile revistei Slo-venské pohlady, se aflà traducerile sale din Eminescu. Deçi au fost publícate cu cîteva decenii mai tîrziu, în cea mai mare parte în anii de bâtrînete ai poetului, ele, ca çi întreaga creafie eminescianà, au avut o însemnàtate primordialà pentru evoluta ulterioarà a lui Krasko" a.
    între poeziile lui I. Krasko Nu voi mai privi (Nepozriem viac, din ciclul Scrisoare), Dupâ jereslre (Za oblokmi, 1906), Luna palidâ (Hl'a, luna bledá,
     1	G. Càlinescu, Opera lui Mihai Eminescu, ed. cit., p. 96.
     2	M. Gáfrik, Suborné dielo Ivana Krasku I, ed. cit., p. 233.