484
NICOLAE ROÇIANU
contemporan, ci scriitorului respectiv, de unde a trecut apoi ìn repertoriul povestitorului nostra. Modificârile, mai exact contradictiile care apar in formula lui Gh. Zlotar credem cà sìnt rezultatul insusirii gresite a formulei din basmele lui Ion Creangâ. Eroul lui Creangâ nu respinge ambele viteze pe care i le propune calul, el refuzà numai repeziciunea gìndului, care i se pare exagerat de mare. Asadar, eroul va accepta viteza vìntului, justificìnd ìn acelasi timp alegerea fàcuta („de mi-i duce ca gîndul, tu mi-i prâpâdi“). Eroul lui Zlotar respinge atìt viteza gìndului cìt si pe cea a vìntului, ca apoi sa revina, alegìnd repeziciunea vìntului. Contradictia este evidentà, in ciuda introducerii in formula a precizârii amintite („lin ca vìntul“), luatâ, dupa pârerea noastra, tot de la Creanga.
     în ceea ce priveste expresia „tremurìn pamìntu" (,,s-o dus lin ca vìntul, tremurìn pamìntu“), credem cà ea are la baza tot o expresie din basmul lui Creangâ : „sa cutreerâm pamìntul“ („Am sa zbor lin ca vìntul, sa cutreeràm pamìntul“) 1.
     Asemânârile dintre cele doua formule vorbesc de la sine, totusi, in spri-jinul afirmatiilor noastre, mai aducem o serie de fapte capabile sa ne convinga inca o data ca avem de-a face cu un caz concret din care reiese rolul cartii in preluarea fi transmiterea traditici folclorice.
    în primul rìnd, aceasta nu este singura formula asemânâtoare cu o formula folosita de Creanga. în al doilea rìnd, trebuie sa subliniem ca ìnsusi povestitorul confirmá contactul cu cartea. Este vorba însâ de un caz oarecum deosebit. lata de ce : Gh. Zlotar, in momentul ìnregistrarii basmelor sale (in anul 1952), era analfabet, prin urmare, toate basmele i-au fost transmise exclusiv pe cale orala ; dupa afirmatiile sale, majoritatea basmelor le-a ìnvatat de la mama sa, de la un frate si de la o sorâ. Un singur basm i-a fost transmis din carte : este vorba de „Povestea cu Harap Alb" pe care ,,m-o citit-o n'evasta mç“ 2. Prin urmare, povestitorul, nestiind carte, nu a putut veni in contact direct cu basmul lui Creanga, ci prin intermediul sotiei care i l-a citit. Asadar, fi in acest caz, avem de-a face, in ultima instanta, cu o transmitere orala, chiar dacá sursa o constituie un basm scris.
     Formula care fixa dialogul dintre cel ìnviat si eroul salvator continua sa fie prezentâ in repertoriuul multor povestitori contemporani :
     „Aielei, draga frat’i câ greu somn an dormit!“ — „Dornçi tu, zàu, frat’i d’i veíi dacá nu iram ieu!: (I, 263; cf. 216, 283).
    In generai, formula ìfi mentine toate elementele traditionale. lata însâ un exemplu cìnd eroul nu mai subliniaza rolul sau in readucerea la viata a fratelui de cruce : ,,ìi, da mult am dormit ieu!“ — E-hei, draga, fi mai dor-meai!“ (I, 367). Este singurul caz, identificat de noi pina acum, cìnd lipsefte motivarea „dacà nu.eram eu“. Modificarea este, desigur, minora, am eviden-tiat-o însâ tocmai pentru a aràta cà fi ìn cadrai celor mai stabile formule ìncep sa apara únele schimbâri.
      1	Ibidem, p. 209.
2	Vezi fisa biograficà a povestitorului Gh. Zlotar, in Antologie, vol. III, p. 359 — 360.