IMPRUMUTURI LEXICALE ROMANE§TI
137
muturilor directe din maghiarà o urmat de g dà u : golup. in afarà de aceasta, a nu apare decìt in imprumuturile romànefti.
    gànduie (se) vb. Ili sg. prez, „se gindefte“, scr. midi. („Samo se ganduje, a nista ne radi „Se gindefte numai, dar nimic nu lucreazà“) Derivat de la gànt cu sufixul -uie („ovati"). Procedeul se intilnefte fi in alte cazuri (vezi E. Petrovici, op. cit., p. 82)
    mazare, sf. < mazare, ser. grasak (Nam begeni i mazara, i pasurì ... „Ne place fi mazàrea fi fasolea ...“).
    múnt'e sg. tant. < rom. mùnte (Breg ie pómal, a munt'e ie povelik „Dealul este mai mie, iar muntele este mai mare").
    muzikànt, sm. < rom. muzicant „làutar", scr. svirai, lavtaS. (Mi kazemo samo muzikànt, a svirac ne, kakó vi kazite. „Noi zicem numai muzicant, iar nu svirac, afa cum zicefi dumneavoastrà").
    pozunar, sm. < rom. dial, pozunár, scr. dzep (Metem nofei u pozunàr „Pun banii in buzunar").
    prost adj. < rom. prost, scr. glup(an). (Clovik prost govori samo prostije „Omul prost vorbefte numai prostii"). Cuvintul are in grai numai acest sens. prostiia sf. < rom. prostie scr. glupost (vezi prost).
    slutan, adj. rom. slut fi suf. -an, scr. ruzan, grdan (Tvqì sin je poslutan „Fiul tàu este mai slut (urit)").
    talpa, sf. rom. talpa, scr. taban, stopa, (Me boli talpa, ne mogu da stojim ,,Mà doare talpa, nu pot sà stau in picioare"). In Graiul carasovenilor apare tàlpice „càlcàtori la ràzboiul de tesut“ (p. 132), pe care noi 1-am notat fi la Clocotici. V. Karadzic indicà forma talpa cu sensul de „traversà la gard" l.
    trist, adj. tristo, adv. < rom. trist, ser. tuzan, tuzno (Ona ie trista. Dete gledi tristo ,,Ea este tristà. Copilul privefte cu tristete").
    túfa, sf. < rom. túpa, scr. dzbun, zbun (Túfa ne racafteva „Tufa nu inflo-refte").
    veris óra, sf. < rom. verisoàrà, scr. sestrica (Onà ie moia veriSora ,,Ea este verifoara mea").
    zmiúr, sm. < rom. dial, zmíur „zmeurà", scr. malina (Tamo su iagode i zmiúri „Acolo sint fragi fi zmeurà").
    ín legàturà cu adaptarea foneticà a imprumuturilor de mai sus, observàm urmàtoarele :
    1.	Vocala rom. i este asimilatà cu a, mai ufor de pronun^at, deoarece aceasta din urmà este mai apropiatà de ierul propriu (b), care s-a pàstrat in grai : gind >gànt, timbur > cambur, etc.
    2.	Diftongul rom. oa se contractà in o (ca, de pildà, in forma cole < toale „haine"), deoarece in grai nu existà diftongi.
    ìn ceea ce privefte importanta pe care o prezintà aceste cuvinte pentru grai, luate in ansamblu, trebuie sà subliniem cà ele sint destul de uzuale; únele, ca fàlka, gànt, prost, tàlpa, trist, verisóra, fac parte din vocabularul activ.
      1	Vezi Srpski rjelnik, III izdanje, Belgrad, 1898, s.v.