140
N. PAVLIUC, I. ROBCIUC
în gramaticile descriptive. Acest lucru se datereste fi faptului cá rela|iile pe care le contracteazà desmerítele cauzale in graiurile cercetate de noi, sìnt áltele decît cele existente în limba literarâ. Astfel, substantívele apartinînd celor trei genuri sînt grupate în trei tipuri de declinare, defi împârtirea pe genuri nu corespunde împàrtirii în tipuri de declinare. Primul tip de declinare cuprinde majoritatea substantivelor feminine si numai únele substantive de genul masculin fi de genul comun (v. § 11) iar cel de-aï II-lea tip cuprinde Substantívele de genul masculin fi pe cele neutre (v. § 12). în tipul al III-lea sînt incluse substantívele de genul féminin cu desinenta zero (pentru unele exceptii v. § 13).
     § 5. în ce privefte substantívele neutre în -a ( meA'á, nopoc'á, jazn'à, îmhü), care în limba literarâ formeazâ declinarea a IV-a, acestea au în graiurile studiate desinente cazuale foarte apropíate de cele ale substantivelor de tipul al II-lea (e’i/i, emisi), încît nu pot fi considerate un tip aparte de declinare, ci numai ca o variantâ a acestui tip. Prin urmare, în cadrul celui de-al doilea tip de declinare, substantívele neutre formeazâ o clasâ aparte, întrucît, spre deosebire de alte substantive, ele pâstreazâ la genitiv singular desinenza -H.
    Numai substantivul îmh'ci a preluat în întregime desinen^ele substantivelor de la cel de-al II-lea tip de declinare (v. § 25 h).
     Aceste inovafii în sistemul de flexiune, care se manifestâ prin tendinea câtre simplificare fi uniformizare a desinentelor cazuale, se pot explica prin dezvoltarea izolatâ a graiurilor.
     § 6. în graiurile studiate, ca de altfel fi în limba literarâ, existâ desinente comune pentru mai multe cazuri care apartin aceleiafi paradigme. De exemplu, la substantívele fi adjectivele de genul masculin care denumesc fiinte vii (v. § 24 A) genitivul fi acuzativul sînt identice, cmàputozo ôpàma, xpueui-uénozo cima (gen. fi acuz. sg.). Disparita opozitiei genitiv ~ acuzativ din planul expresiei nu proVoaeâ disparitia opozitiei acestor cazuri in planul con-tinutului. Identitatea cazurilor genitiv — acuzativ nu este valabilâ pentru substantívele care denumesc obiecte neìnsufletite : tu'ipÓKoao cmo.iá (gen.) ~ lu'ipók’u cmi/i (acuz.). Deosebirea dintre genitiv fi acuzativ se vede‘fi mai bine din analiza sintáctica.
     § 7. Graiurile ucrainene din Dobrogea nu prezintâ deosebiri de structura privind sistemul de flexiune al substantivelor. în anumite localitàti am notât o serie de variatii fonetice la desinentele neaccentuate. Aceste fapte rin însâ de foneticà, nu de morfologie fi de aceea nu le-am luat in considerare la alcà-tuirea paradigmelor. Notàrile de tipul : cón'ojy — cÓA’ovjy, cménoe'i emé-novei, nachi oa'i — hoc'íh'ov6'í apar însâ printre exemplele noastre.
    în ceea ce privefte structura morfemicâ a unor desinente adjectivale, aceasta poate fi, la unele forme cazuale, alta decít cea din limba literarâ (v. §61)
    § 8. Substantívele care apartin de cel de-al II-lea tip de declinare se caracterizeazà printr-o mai mare varietate a desinentelor cazuale ìn raport cu celelalte tipuri. Astfel, la genitiv singular pot sa aparâ variantele -a, -y (xa'íóa, AueMàny), lalocativ -oc’i, -y, -i (m WAoe'ìkwì, ho. KOMapóbì, uà Kpajy, m cmenÿ), iar la genitiv plural, variantele -iy, -ei, -o (cuhìJ, Kocapiy, cmo-ai' kóhcì, cía, jaen'ám). Prezenta variantelor flexionare la cazurile amintite