192
I. C. CHIJIMIA
in ceea ce cunoscuse fi cunoftea direct cronicarul. Ureche stie sa retina esen-tialul fi sà-1 toarne intr-o compozitie proprie :
                 „Craii, nu ceia ce-s mofeni [hereditari] cràiesc, ci pre carele il aleg ei. Nici altà voie mai mare are, farà numai ce-s boieriile pre mina lui, cui va vrea sa dea le va da, nici acele date nu poate sa le ia, farà numai de viclénie spre farà [...].
               Au lefii 2 arhiepiscopi fi 11 episcopi; 3 episcopi la cnejia Litvei, 4 la Livoni, farà mitrópolitul de Kiev fi alfi episcopi, ce-s spre Rufi, de legea greceascà ; 16 voievozi de scaune in {ara lefeascà, 5 la Litva, 3 la Prufi fi altii, cine-fi pre scaunele sale, fi 61 de caftelani, iaràfi boierii de scaun. Iarà stàrostii sint mai multe.
               Tara lefeascà are ape mari : Wisla, care trece pe la Cracàu, fi se pogoarà pre la Warszaw fi la Toruri fi la Danska. Dà in Marea Albà. $i fàici multe umblà pre dinsa. Este fi San apà mare, care dà in Wisla, iarà despre Mose Niprul, iarà apà mare" 1.
    Afadar, pe de o parte M. Kromer a avut un ecou fi in opera lui Gr. Ureche pe de altà parte acesta din urmà nu este un simplu cronicar cu oarecare ftiintà de carte, ci este un om de serioasà culturà, izvoarele stiintei lui fiind mai multe decit au aràtat in studiile lor unii specialifti.
    ìntre relatàrile despre poporul romàn, o insemnàtate deosebità au datele despre originea latinà a acestuia. Aceastà idee, pusà in circuiate de umaniftii italieni, in diferite opere ale lor, càpàtase o difuzare din ce in ce mai mare fi pàtrunsese fi in istoriografia polonà 2. O schifase scurt Jan Dlugosz3. In chip ingenios Filippo Buonaccorsi gàsise un argument in plus care demonstra originea latinà a romànilor : numele comun dat de poloni (fi implicit de*slavi) acestora (Wolochy), precum fi italienilor (Wlochy) 4. Dar, reluìnd ideea lui Buonaccorsi, Martin Kromer este cel care intiia oarà i-a dat o mare difuzare in Polonia, lucrarea lui De origine rebus gestis Polonorum bucurindu-se de o ràspindire neobifnuità pinà aci (operele celor dinainte n-au fost tipàrite decit mult mai tirziu). Folosindu-se fi de izvoare antice, M. Kromer dà o imaginé nouà fi limpede despre formarea poporului romàn fi despre limba lui :
              „Dacia [...] post bella cum Romanis gesta, ad extremum a Traiano imperatore, quemadmodum scribit Eutropius, subacta et in formam provinciae redacta est. Cum autem bellis superio-ribus exhausta esset, infinitas hominum copias, ex toto orbe romano, idem princeps ad agros urbesque colendas eo transtulit. Sed tamen haud ita multo post, sub Galieno ac deinde sub Aureliano imperatoribus barbari etiam vindicarunt. Deinde Gothi eam sub Gratiano principe possederunt. Ita ex illa colonia Roma-
     1	Gr. Ureche, Letopiseful Tàrii Moldovei, ed. II P. P. Panaitescu, Bucure$ti, 1958, p-p. 123-124.
      2	Vezi istoricul acestei difuzàri in lucrarea noastrà Bazele istorice si izvoarele ideii originii latine a poporului fi a limbii romàne la Gr. Ureche si M. Costin, in „Analele Universitari Bucu-resti", filologie, XIV, 1965, p. 23-59.
3	Jan Dlugosz, Historiae polonicae libri XII, Leipzig, 1711 — 1712, cartea IX, col. 1122.
     1	Monumenta Poloniae historica, ed. II, t. VI, Cracovia, 1961, p. 236.