28
C. BARBORICÄ
unor periodice ale Partidului Comunist ca „Pravda chudoby“ fi „Spartakus“. Sint cu ochii indreptafi spre Uniunea Sovietica unde cauta ràspuns la prc-blemele care ii preocupa. Au contacte strinse cu scriitorii sovietici. Erenburg fi Majakovskij sint oaspefi bine primiti la Praga fi Bratislava. In 1928 Erenburg publicà o carte de reportaje despre Slovacia. Se traduc operele lui Gor'kij, Majakovskij, Erenburg, Esenin, Blok, Pasternak, Serafimovic', Babel', Zoscenko. La Praga funcfioneazà douà teatre politice, „Osvobozené divadlo“ fi „D-34“, care uzeazà de inovafiile lui Tairov, Vachtangov fi Me-jerhold 1. Animatorii acestor teatre erau Jindrich Honzl fi cuplul Voskovec-Werich.
     Intelectualii cehi cunosc din ce in ce mai bine personalitatea lui Lenin fi se intereseazà de concepibile lui asupra artei. Dupà ce participa la cel de al doilea Congres al celei de a Il-a Internationale, Ivan Olbracht publicà vo-lumul Imagini din Rusia contemporanà (1920—1921) in care evocà figura lui Lenin. Am putea aminti numeroase alte scrieri in care se atestà prezenfa vie a lui Lenin in procesul de construiré a societàtii socialiste. Majerovà, Fucik, Teige, Eduard Urx 2, viziteazà Uniunea Sovieticà fi publicà la intoar-cere impresii de càlàtorie. Sub titlul Leninismul viu, Vladimir Clementis publicà in 1935 un artieoi comemorativ in care se spune : „Comemorarea mortii fizice a lui Ilici Lenin. Da, a mortii fizice. Fiindcà invàfàtura lui Lenin nu numai cà n-a incetat sà tràiascà, ci, dimpotrivà, se deschide ìntr-o amplitudine din ce in ce mai mare, pàtrunde si prinde ràdàcini in adincurile inimilor a milioane de proletari exploatati... 3. Lenin este un izvor nesecat pentru noi tofi“ 4. Se citefte in traducere cehà opera filozoficà principalà a lui Lenin, Materialism si empirocriticism. Se cuijosc pàrerile lui Lenin despre eulturà, artà, literaturà, formulate in cuvintarea la Congresul al Ill-lea al Comsomolului fi in convorbirile cu Clara Zetkin5.
    Ne vom opri asupra unor opinii despre artà fi literaturà exprimate de scriitorii cehi fi slovaci care aderaserà la marxism-leninism, la politica revolucionará. Pentru cà in planul literaturii fi artei lucrurile nu erau afa de clare ca in planul politicii, s-au nàscut acerbe fi pasionante confruntàri. Scriitorii cunofteau concepta lui Lenin cu privire la cele douà culturi. Pentru a deveni scriitori ai proletariatului fi revolufiei, ei ìncercau sà se delimiteze de trecut. Pàreri nihiliste, proletkultiste, se confruntà cu opinii judicioase despre ati-tudinea fa|à de tradire, fafà de scriitorii care nu se declarau in mod expres de partea revolufiei. Termenii care se foloseau nu erau de naturà sà clarifice aceste delimitàri. Sau, altfel spus, stràdania de o prea precisà delimitare nu fàcea decit sà semene confuzie. Cei mai mulfi considerau cà exista o „literaturà burghezà“ fi o „literaturà proletarà“. Intre eie erau relatii antagonice.
1	Milan Obst., Adolf Scherl, K dtjinam öeske devadelni avangardy, Praga, 1962, p. 73 — 77.
       2	Marie Majerovä, Den po revoluci, 1925; Julius Fuiik, V zemi, kde zitra, znamend jiz vlera, 1932; Karel Teige, Sovitskd kultura, 1927; Eduard Urx, Pole zorane, 1934.
      3	Vladimir Clementis, Zivy leninizmus, 1935, ni vol. Vzduch naiieh cias, II, Bratislava, 1967, p. 40.
       4	Id. ibid., p. 41.
5	Idem, O Komunistickej morälke, 1932, in vol. Vzduch naSich lias, I, ed. cit., p. 345.