18
MIHAI NOVICOV
teazä unul pe altul. Pe de o parte gäsim tendinea de a-i „caracteriza“ pe scri-itorii pornindu-se de la träsätura generala, de bazä a etapei (in cadrul miscärii de eliberare), ceea ce se manifesta uneori (de fapt, mai de graba s-a manifestai in trecut) prin postularea aprioricä a unor premise potrivit cärora Puskin e un aristocrat, Cehov — un reprezentant al unei anumite categorii a intelec-tualitätii mic-burgheze etc. Dar ca o reac^ie impotriva acestui mod de a simplifica lucrurile s-a näscut un altul, caracterizat, cum o observa si cerce-tätorul sovietic A. S. Bus.min 2, printr-un fel de dizolvare a tuturor träsä-turilor deosebitoare in notiunea, dilatatä pinä la limita, a „caracterului popular" („HapoflHoeTb“). Acum se considera ca inadmisibilä orice referire la modul in care s-a reflectat in opera lui Puskin, nu o etapa oarecare a istoriei, ci toc-mai etapa nobiliarä in evoluta miscärii de eliberare, sau stabilirea vreunei legäturi intre eriza ideologicä a intelectualitä^ii raznocinje çi opera lui Cehov. Tóate referidle de acest gen sînt taxate definitiv, categorie, apodictic — pro-letcultism, rappism etc. Acum pentru unii — Puskin e un scriitor popular, Turghenev e un scriitor popular, Dostoievski e un scriitor popular, Tolstoi e un scriitor popular, Cehov e un scriitor popular etc. etc. etc. Dar într-o asemenea perspectiva orice referire la periodizarea leninistä, cu nuantärile ei atit de fine $i la obiect, pierde sens. Dacä to|i scriitorii sint in egalä mäsurä çi la Superlativ „populari“ atunci ce rost ar mai avea sä ne preocupäm de modul in care o epoeä cu problemele ei s-a reflectat in opera cutärui scriitor çi de ce, de pildä, s-a reflectat intr-un fei in opera lui Dostoievski si altfel in opera lui Tolstoi ?
     într-un pasaj din Ce-i de fäcut?, azi larg cunoscut de cätre cercetätorii literaturii, afirmind ideea principalä a lucrärii si anume cä „rolul deluptätor de avangar da îl poate indeplini numai un partid cäläuzit de o teorie inaintatä“, Lenin continuä cu aceste cuvinte memorabile: „Iar pentru ca cititorul sä-si faeä o idee eit de eit concretä ce inseamnä aceasta, sä-si aminteascä de premer-gätorii social-dcmocratiei ruse, Herzen, Belinski, Cerniçerski si strälucita pleiadä de revolutionari din deceniul al 8-lea al secolului nostru ; sä se gin-deascä la importanza mondialä pe care o capätä in prezent literatura rusä, sä... dar e destul $i atit !“ (VI, 24).
    In acest citat am vrea sä sublimem cuvintele in prezent. în 1902. în alta parte ( „Stmgismul“ — boala copiläriei comunismului) Lenin spune cä „Rusia çi-a ciçtigat (BHCTpaflajia) marxismul, singura teorie revolutionäre justä, printr-o jumätate de veac de chinuri si de sacrificiu neobisnuite, de eroism revolutionär färä seamän, de energie uimitoare, de cäutäti înfrigurate, de studii, încercâri practice, deziluzii, verificâri si confruntäri cu experienta Europei" (XLI, 8). §i toemai acest drum de o jumätate de veac si-a gäsit o reflectare magistralä in literaturä. E un lucru larg cunoscut, si-1 relevase inca Belinski in Scrisoarea cätre Gogol, cä datoritä unor conditami specifice in literaturä rusä si prin literatura rusä au fost afirmate cel mai pregnant prin-cipalele cúrente de idei din tot cuprinsul secolului al XlX-lea. Ceea ce a conferii literaturii ruse o deosebitä densitate ideologicä.
     3	A. S. Buçmin, MemoòojiozmecKue eonpocbi jiumepamypoeedyecKux uccAedoeamü, Leningrad, 1969, p, 126 fi urm.