LIMBA SLAVONÀ DIN LITUANIA
201
la tronul Poloniei. ín anul urmàtor, feudalii poloni il aleg pe Iagello rege sub numele de Vladislav al II-lea, care ramine insà fi mare duce de Lituania. Prin Uniunea de la Krewo, Marele Cnezat Lituanian intra in componenda Poloniei.
    Unirea Poloniei cu Lituania fusese determinata de agresiunea crescindà a Ordinului Teutonic, care ameninta ambele state. Pentru Polonia se punea, deci, problema unirii cu unul din cele mai puternice state ale Europei de Est — Lituania, cu care sà facà fafà atacurilor tot mai dese ale Ordinului1.
    Prin Uniunea de la Krewo, dictatà, cum s-a vàzut, de necesitadle de apàrare ale ambelor state 2, Jagello se obliga sà introducá in cnezatul sàu cato-licismul, ceea ce avea sà contribuie la consolidarea influenfei nobililor poloni in Lituania.
     Prin unirea cu Polonia, feudalii lituanieni sperau sà-fi consolideze dominada asupra Bielorusiei fi Ucrainei. Alegìndu-1 insà pe Jagello rege, nobilii poloni intentionau sà acapareze teritoriile bieloruse fi ucrainene, care intrau in componenda Lituaniei. In acfiunile lor, ei erau sprijiniti de papa de la Roma. Acceptìnd tronul Poloniei fi trecind de la ortodoxie la catolicism, Jagello promite sà converteascà la noua confesiune pe tofi supufii sài din statuì lituan, inclusiv pe bielorufi fi ucraineni.
     Dupà Uniunea de la Krewo, in Lituania se instaureazà dominatia feudalilor poloni, nobilimea lituanianà ràminind pe planul al doilea.
     La 1386, unii cneji bielorufi, in frante cu cneazul Andrei al Polofkului, deschid lupta impotriva dominafiei panilor poloni.
    Feudalii lituanieni s-au opus cu inverfunare Uniunii de la Krewo, acest evident act de inegalitate fi de incàlcare a privilegiilor lor. Pe de altà parte, másele populare nu voiau sà accepte catolicismul. In fruntea opozifiei se si-tueazà Vytautas, mare duce de Lituania (1392—1430), vàrul lui Iagello, care ìncepe lupta pentru reciftigarea independen tei statale a Lituaniei.
     Vytautas incearcà sà creeze, cu sprijinul feudalilor lituanieni fi rufi, un stat centralizat. Uniunea este anulatà. De pe urma separàrii Poloniei de Lituania profità Ordinul Teutonic, care, pentru ajutorul acordat lui Vytautas, primefte din partea Lituaniei regiunea ¿emaitè.
    La 1392, in urma conventiei de la Ostrov dintre cneazul Vytautas fi Jagello, in Uniunea de la Krewo sint introduse unele amendamente. Astfel, Jagello trebuia sà-1 recunoascà pe Vytautas conducàtor pe viafà al statului lituan, iar Vytautas se declara vasai al regelui polon. Statuì lituanian ràminea
      1	Cf. ?i Istoria Romàniei, voi. II, p. 218 — 219: „Realizarea uniunii polono-lituaniene din 1386 constituía mijlocul cel mai potrivit pentru a pune capàt act iu ni lor agresive ale cavalerilor teutoni, dar, In acela$i timp, ea urmàrea consolidarea stàpinirii lituaniene In Ucraina $i Bielorusia, precum ¡ji cucerirea unor noi teritorii in est". Cf. $i Istoria universali, loc. cit.
      2	Ceea ce a si dus la lupte comune, incepute dupà ràscoala de la 1409 din Zemaitè impotriva Ordinului Teutonic. (Zemaitii locuiau pe cursul inferior al Niemenului, nu departe de vechii pru-sieni). Este vestiti, intre áltele, bàtàlia de la 15 iulie 1410, de la Griinwald $i Tannenberg, cind Ordinul Teutonic este prima datà infrint.
      3	La 1413 Vytautas §i Jagello semneazà un pact, prin care se confirmà dependenta Marelui Cnezat Lituanian de Polonia. Prin privilegiul de la 1447 al lui Kazimir Jagelonul (Kazimierz Jagielloñczyk), feudalilor din Marele Principat Lituanian li se acordau toate drepturile de care se bucurau cei din Polonia.