CRITICA çi bibliografie
565
dintre cele mai des întîlnite. De mentionat ca in lucrare figureazà articole ampie pentru cuvintele cu o frecventà cuprinsà ìntre cífrele 14.576—117, cuvintele-titlu cu o frecventà mai mica sìnt putin ilústrate, cele rar întîlnite sau de o importantà nu prea mare sìnt prezentate sumar, iar termenii neuzuali nu figureaza deloc. Dictionarul are, asadar, o configurale aparte : el include cuvinte apartinînd unor straturi lexicale diferite, lucru firesc $i necesar, prezentìndu-le concomitent dupà criteriul frecventei. Din cìte stim, un ase-menea mod de elaborare a lucrârilor lexicografice bilingve este practicat pentru prima oarà in tara noastrâ. Acest început ar trebui, credem, continuât prin elaborarea unui dictionar rus-romàn de proporci mai mari, care ar ràspunde cu atìt mai bine cerintelor de informare lexicograficà.
    Potrivit principiului frecventei, in Dictionar figureazà, cu valoare de cuvìnt-titlu, numeroase forme aberante. Selectarea lor s-a fàcut dupà fórmele uzuale existente in lucrarea lui H. H. Josselson. Se relevà astfel valoarea practicà imediatà a lucrarii in discute, calitatea sa de instrument de lucru. Íntr-adevár, fórmele aberante nominale sau verbale sìnt dintre cele mai uzuale, ele fiind ilústrate de multe ori, destul de bogat si explícate pe larg. Desi lucrarea este de proportii medii, nu vedem vreo contradictie ìntre volumul destul de mare al articolelor consacrate formelor aberante si neincluderea unor cuvinte care figureazà in alte dictionare. Socotim ca astfel de situatii trebuie analízate din unghiul de vedere al scopului pentru care a fost elaborata lucrarea respectivà. în cazul nostru, scopul declarat (si realizat) al Dictionaru-lui il constituie ìnregistrarea lexicograficà a numeroase cuvinte, sensuri si locu-tiuni familiare larg raspìndite in zilele noastre (vezi Prefata, p. 3).
     în virtutea acestui principiu, in Dictionar au fost introduse tóate fórmele paradigmatice ale pronumelor personale : n, ma, oh, oua, oho, mu, ea, ohu. Inserarea unor forme heteroclite ca Menn, eü, hüm, eac, um etc. usureazá posibilitadle de informare a marelui public. Pentru edificarea cititorului, la articole avînd cuvînt-titlu o formâ heteroclità se dau indicatii ca : eaM dat. de la ea; umu instr. de la ohu, fâcîndu-se o legâturâ fireascâ între fórmele cazurilor oblice si forma initialâ. Sînt, de asemenea, surprinse forme verbale aberante : ca : MCMy 'strîng mina' si otcny 'recoltez' de la omofonul otcamb, prezentat, de altfel, în douà articole separate : otcamb1 'a strìnge mina' si Mcamb2 'a recolta' ; sau fórmele trecutului de la verbul udmu : iuëA, iuAa, uiau; fórmele gradelor de comparatie ale adjectivelor xopomuü si uaoxoü: Aymue, respectiv xyytce. Dacâ tinem seama ca lucrarea se adreseazà în primul rînd celor care se initiazà în cunoasterea limbii ruse, devine evident folosul practic al acestui sistem de prezentare.
    Pentru orientarea celor care consulta Dictionarul, la sfîrsit se dâ o Lista a celor mai uzuale cuvinte din vocabularul fundamental al limbii ruse actúale în ordinea descrescîndâ a frecventelor. Lista, cuprinzînd aproximativ 2% din totalul cuvintelor-titlu, a fost alcàtuitâ pe baza lucrârii elaborate de E. A. Stejnfel'dt. Pe primul loe se aflâ cuvîntul a — conjunctie si particulà — ocupînd în clasificare rangul cel mai mie si frecventà cea mai mare — 14.576. în corpul Dictionarului acestui cuvînt i se acordâ trei articole, dintre care primele douà sînt deosebit de bogat ilústrate prin diferite expresii.