CRITICA ?I BIBLIOGRAFIE
555
      Verini este prezentat complex, detaliat, pàstrìndu-se clasificarea clasica a lui A. Leskien. Sìnt citate si amplu ilústrate aproape toate situatiile posibile la formarea Prezentului. De ex., pentru conjugarea I sìnt date verbe cu tema infinitivului in consoanà, in vocalà, tema infinitivului identica cu cea a prezentului, alternante fonetice la formarea prezentului (wp’fe'rH-mp*), pre-zentul verbelor cu tema infinitivului in oy : [MO\"rH-nAOB<*;.
     Tratarea imediat a Imperativului ì$i gaseóte justificarea in modul de formare a acestuia tot din tema prezentului.
      La A orist sìnt indicate toate tipurile atestate in textele slave vechi.
     Gasim indicata abaterea de la criteriul clasic de prezentare a Imper-fectului. Autoarea, pornind de la caracteristicile temei infinitivului, distinge 3tipuri:ìn— aajc'K,—-fcdjfh—evitindu-se astfel unele explicapi dificile.
     Verbul atematic a^th fiind perfectiv, nu are forme pentru imperfect (Vezi Fr. Miklosich, Lexicon..., p. 154 ; A. Leskien, Handbuch... p. 282 ; A. Vail-lant, Manuel... p. 262). In textele slave vechi este atestat imperfectul verbului de aspect imperfectiv a^^th (HHKhdTO>Ke Adkdiuí	Ass. XV, 16). La p.
79 autoarea citeazà insà forma AM’^X"'1' construità prin analogie cu raA’fcdjf'h menzionimi, totusi, ca se foloseste rar.
     Intrucit in componenda formelor verbale compuse intra participiul activ trecut II, participiile sìnt plasate ìnaintea acestora, procedeu care vine in sprijinul studentului.
      Sintaxa formelor verbale (p. 85—88), care ìncheie capitolul de morfologie, furnizeazá date suplimentare despre particularitàtile verbului in slava veche.
     Partea a Il-a Texte (p. 91 — 114), care cuprinde 24 de fragmente din diferite monumente si dupà cele mai bune editti, este, dupà pàrerea noastrà, de un reai folos pentru orele practice. Ni se pare ciudat ìnsa cà la expunerea problemelor de morfologie exemplele, usor de excerptat din aceste fragmente, nu sìnt citate cu indicarea sursei respective. Citarea completa ramine necesarà in cazul unor limbi vechi sau a unor exceptii.
      In partea a Ill-a, Glosar (p. 115—138), cuvintele, alese cu grijà pentru a fi de folos celor càrora se adreseazà manualul, sìnt insolite, in generai, de indicatia apartenentei la categoria gramaticalà respectivà, notata in latina (nu am ìnteles din ce considerent) ; aceasta indicatie lipseste adeseori la verbe (v. p. 119, 133, 134, 136 s.a.). Foarte utilà ni se pare specificarea vaiorii ci-frice a fiecàrei litere, precum si includerea in glosar a antroponimelor, nume de popoare etc.
      In sfìrsit unele observatii de amanunt: erata ar fi trebuit sa cuprindà si omisiuni ca ù.3bma in loc de H3bim (p. 89), 1968 in loc de 1868 (p. 110, cu referire la ed. lui S. I. Sreznevskij). De asemenea, uneori apar deosebiri fa^à de editiile din care au fost alese textele. Spre ilustrare, ne referim la cìteva asemenea deosebiri fata de editia lui A. Dostal, Clozianus codex