este influenza reciproca a numerelor dual çi plural care sìnt ìnrudite psihologic si gra-matical. Influenta pluralului asupra singularului e o raritate (rus. nojiecó, ucr. nonumó). Inductia se deosebeçte de analogia gramaticala, care este o rezolvare a proporrei formelor. A. Vaillant (Note elimologice, I, 68—77) aratà, pe bunà dreptate, cà unele eti-mologii pot fi explicate prin slavà, fàrà a mai apela la corespondentele din alte limbi indo-europene. Cuvìntul desiti «a apuca» nu se leaga de i.e. "dek-a a primi», ci poate fi explicat prin v. si. adica «a apuca cu mina dreaptâ » etc. De studiul comparai al limbilor slave se ocupa çi alte articole, printre care amintim : M. Ivic — Intrebuintarea aspectului In imperativul negativ slav ; F. Kopecny- — Despre participiul slav In l ; R. Triomphe — Prepozitia slavâ; G. Tagamli^kaia — Compunerea prepozifiilor ea mijloc de imbogàtire a categoriei prepozifiilor in Unibile slave. Culegerea de articole de care ne ocupàm cuprinde çi lucrâri consacrate originii diferitelor triburi çi graiuri slave. I. Pankevici, Despre originea graiurilor ucrainene lemkoviene (II, 164—199), susine cà acestea s-au format datorità influenti limbii polone asupra graiurilor ucrainene din cnezatul Volîniei çi Haliciului, pe teritoriul din regiunea subcarpaticà. Autorul conchide cà dialectul lemkovian s-a format în sec. al XVI-lea. Un deosebit interes Î1 prezintà articolul lui M. Budimir, Proto-slavica (11,112—137). Pe baza datelor lingvisticii autorul face unele consideraci asupra istoriei slavilor in vechime. Dupà pàrerea lui, pe baza cuvìntului bukii nu se poate localiza patria stràveche a slavilor numai la nord de linia Kaliningrad — Crimeea. Cuvintele aojiomo çi cepeôpo nu pot dovedi legatura strînsà a indo-europenilor germanici çi balto slavi çi nici nu pot permite datarea despàrfirii indo-europenilor la sfirsitul neolitului. Lipsa unui cuvìnt vechi, desemnìnd notiunea de familie, comun unui numâr însemnat de dialecte indo-europene, este o màrturie a faptului cà unitatea socialà indo-europeanà avea mai curìnd un caracter economie çi de cult, decìt caracter genealogie. In lucrarea sa Triburile proto-slave in bazinul Notetei superioare, Vartei mijlocii fi a Vistulei inferioare (I, 136—160), M. Rudnicki cerceteazà istoria triburilor slave care au ocupat acest teritoriu. Printre slavii asezati aici se numàrà lenzii, golenzii, lenhii, lendizii, glopeanii, poleanii, verizanii etc. In continuare, autorul urmâreçte ciocnirile acestor triburi slave cu gotii. I. Popovié ìn studiul sàu intitulât Despre originea slavilor din Albania de nord (I, 195—205) sostine cà aceçti slavi ar fi de origine sîrbâ, întemeindu-çi argumentele pe datele toponimiei. Albania de sud çi centrala a fost locuità de strümoçii slavilor mace-doneni. In privinta slavilor din Albania de nord, aceçtia n-au fost nici macedoneni, nici croati, ci sîrbi stokavieni. Graiurile sîrbilor de aici reprezentau un dialect çtokavian de tranzitie între dialectele muntenegrene çi cele sîrbeçti de sud. In atentia congresului slaviçtilor de la Moscova au stat çi unele studii consacrate diferitelor limbi slave. S. Skorupka, Expresiile frazeologice in limba polonà fi originea lor (III, 124—155), îçi consacrà studiul sàu structurii çi formârii expresiilor idiomatice ìn limba polonà. Din punct de vedere structural idiotismele pot fi gramaticale çi frazeologice; din punct de vedere al originii eie se impart ìn naturale çi conditionate. Construc$iile frazeologice naturale sìnt de multe ori comune multor limbi, deoarece se datoresc observafiilor asupra lumii înconjurâtoare. Cele condizionate sìnt legate de conditiile specifice de dezvoltare ale unui anumit popor. Combinatale libere de cuvinte se transforma ìn expresii frazeologice datorità fenomenului de lexicalizare. O deosebità valoare pentru slavistica are lucrarea lui M. Pavlovic Sistemul accentului a Radoje Diacul, copistul documentului Banului Kulin (II, 79—95). Analizìnd acest document, M. Pavlovié a observât cà intervalele mai mari sau mai mici dintre litere, 351