lata ce relateazà acela§i cónsul, in legàturà cu ceea ce ne intereseazà : « Unul dintre acesti hoti, numit Ghenciu 45, venit deghizat (subì, n.) la Bucuresti, s-a adresat unui cafegiu armean §i i-a promis 3 000 de piastri dacà ii face rost de trei te§cherele (pasapoarte) pentru a trece, cu doi dintre tovarà§ii lui, in Bulgaria. Acest om a fost tràdat la spàtàrie de catre cafegiu si arestat. La 15 (iulie 1825) a fost interogat la despàrtàmintul spàtàriei in prezen la kehaiei (locotenentului) lui Ahmet-Aga. E1 a màrturisit cà est hot dar, in ciuda kehaiei care ìndeplinea oarecum functiunile de auditor si il ameninja cu spinzurà-toarea dacà nu màrturisejte unde se gàseau tovaràsii lui, el stàruia cà nu §tie nimic in legàturà cu aceasta, se multumea sa màrturiseascà unde si-au làsat ármele intrind in ora§. Nu stiu ce s-a fàcut de atunci, dar el nu a fost execulat » 46 (subl.n.). Aceasta salvare neasteptatà a lui Ghenciu este datoratà, credem, inter-ventiilor in favoarea lui din partea consului rus §i din a altor persoane influente, interesate in lupta antiotomanà.
    Ce este demn de retinut din acest precios document? Mai intii, « ho^ul » de care e vorba aici vine deghizat la Bucuresti. Apoi, el nu jefue§te pe cafegiul armean, ci doar ii cere sà-i procure, contra unei sume de bani, pa§apoarte pentru a trece in Bulgaria, impreunà cu alp tovaràsi de-ai lui. in sfir§it, recunoa§te cà este ho^;, desigur un lucru mai pu^in grav decit zavergiu, dar nu ìsi tràdeazà tovarà§ii.
    Kreuchely nu asistà personal la anchetarea acestui « hoj; », càci altfel poate 1-ar fi recunoscut. El il cunostea pe Ghencea si ii fàcuse chiar un portret, care din pàcate s-a pierdut47.
    De numele lui Ghenciu se leagà §i biserica si mahalaua Ghencea din Bucuresti. Ghincev o cerceteazà indeaproape, làsindu-ne despre ea o pre^ioasà màrturie 48.
    Cert este cà aceastà bisericà a existat intre anii 1820 — 1937, cum atestà §i p is ani a noii biserici Ghencea, situatà pe actúala Cale 13 septembrie nr. 211, «clàdità intre anii 1927 — 1938 lingà cea veche de zid ridica tà in anul 1820». La prima vedere s-ar pàrea surprinzàtor cà tocmai aceastà bisericà poartà numele lui Ghencea. Mahalaua Ghencea a Bucurestiului continuà o veche asezare: comuna Lupesti. Dupà actele cercetate la Arhivele Statului — Bucuresti — intre 1778 si 1810 s-a a§ezat in satul Lupesti un numàr de 47 familii, in cea mai mare parte bulgari. Printre ei se gàsea, in 1782, si Ivan sin Bogdan, socotit, cum vom vedea mai departe, a fi fost tatàl lui Ghencea 49.
    Cercetìnd arhiva bisericii, am constatai cà biserica aceasta, pinà prin anul 1835, se numea in actele oficíale biserica din mahalaua Lupetti, sau numai biserica Lupesti, nume ce vine dela satul Lupesti, in care s-a ridicat biserica. De prin anul 1835 biserica a inceput sà capete si in actele oficíale, ca un adaos,
     46	Scris « Gautschú », insà ìndreptat de N. Iorga care publicà acest document, in « Ghenciu ». Cf. Hurmuzaki, X, p. 330, nota.
     40	Hurmuzaki, X, p. 330.
     47	Hurmuzaki, X, p. LIV—LVI—LIX. O cercetare atenta a arhivelor din Berlin, din Constantinopol sau particulare poate ne-ar pune in posesia acestor pretioase portrete ale ràsculatilor din 1821.
      48	„Ci’nd intrai pe sosea, dinspre Giurgiu, in viile Bucurestiului, era atunci (1850), pe partea dreaptà a drumului, intr-o vie, o bisericutà despre care mi s-a povestit in Bucuresti ca a facut-o lui Sava fratele sau, Ghencea, in amintirea bàditei lui, Sava bimbasa. Aceastà bisericutà trebuie sà existe §i pìnà acum, deoarece era in stare bunà si locuitorii din jur. care tràiesc in cásele risipite printre viile fi cìrciumile de lìngà §osea, asistau la slujbà in ea. Biserica se numea atunci « biserica lui Ghencea» (cuvintele dintre ghilimele sìnt in originai in romineste). « Sbornik za narodni umotvorenija, nauka i knizina », Sofia II, 1890, p. 140.
     49	Arh. St. Bue., M-rea Radu-Vodà, doc., pachetul 49.
245