noTOJiOK — « tavan » ; [skvvradá] — « tigaie », cf. lit. cKOBopoflà ; [inlat’él’n’b] — « arie de treierat », cf. in limba literarà mojiotìitb — « a treiera ». Dacà ritmul vorbirii este mai lent, atunci variantei [&] a fonemului [o] din pronunfarea literarà ii corespunde sunetul [a]. In sfìrsit, cind ritmul vorbirii este fie tàràgà-nat, fie ràspicat, vocala in discutie capàtà timbrul [a] : [ma-la-kó] — « lapte », [rna-la-dói] — « tìnàr », [pa-la-v'i-nu] — « jumàtate » (acuz.) §.a. Astfel, de la unul §i acela§i informator, M.K. (n. 1911) am notat in aceea§i zi rostirea, in acelasi morfem, a trei variante dependente de ritmul vorbirii : [pa-ta-lók], [p'b-ta-lók] si [m'^ptalkù]. 0 corelatie de aceeasi natura ìntre ritmul vorbirii si vocalele neaccentuate din silaba a doua protonicà existà §i in alte graiuri velicoruse 28. Posibilitatea disparirei, in anumite condili, a fonemului [o] sau [a] din silaba a doua protonicà ne determina sà credem cà in graiul de la Socolinti tipul akaniei este nedisimilativ 29. Un Ínteres aparte il prezintà in graiul de la Socolinti fenomenul iakaniei 30. Rostirea fonemelor [e] si [a] dupà consoanà moale in silaba intii protonicà la fel, §i anume, ca [fa] nu este actualmente o característica generalà a pronun{;àrii rusilor de la Socolinti. Am observat insà cà rostirea cu [fa] predominà la informatorii in virstà, ne§tiutori de carte, de ex. : cv'[Ca]tk’i — « fiori », b’[(a]dy —« necaz » (genit. sing.), p’[?a]túx—« cocos », l’[ga]rp’ét’ — « a ràbda », v'[?a]dró — « càldare », st’[fajnó — « perete » — dupà pronun^area informatoarei D.P. in virstà de 80 de ani. Majoritatea exemplelor in care fonemul [e] din silaba intii protonicà aflat in fa|a unei consoane moi se rosteste ca non — [ga] ne deter-minà sà admitem cà inicial vorbitorii de la Socolinfi cuno$teau pe scarà largà iakania « moderata »: sm’fe'Jíús’ — « eu rid », pr'in’[e']s't — « adà ! », v’[e']d’i — « du 1 », n’[ic]d’él’^ — « sàptàmìnà » (prin [e'] — notàm un timbru mai apropiat de [e] decìt de [i], iar prin [ie]—un timbru mai apropiat de [i]). Sporadic insà [fa] se constatà si inaintea unei consoane moi, de ex. b’[ a], ’i — « fugi ! », — YrT — « pacate », ceea ce nu concorda cu iakania moderatà, ci cu cea intensa. In ia\a consoanelor suieràtoare fonemul [e] din silaba 1-a protonicà se rosteste cu oscilatii [fa] — non — [fa] de ex. : ia V[fa]£ù na^m’[ie]zé — « eu stau culcat pe liat », dar ia p^laifjlà iórbu na^m’[t'a]zù — « eu am pus desaga pe hat ». Numai rostiri cu non — [fa] am notat in: x^pl’[el] ’ù — « spre umàr », x^m’le^skú — « spre sac ». s^pZ’[e']c’à — «de pe umàr », m’[e']s/c’i — « saci », z'b'~'m'\ei~\skóm — «dupà sac», d’[e']s3i>’[e'] — «mai ieftin ». In sfir§it, in silaba intii protonicà in locul fonemului [e] inaintea unei consoane dure se aude o vocalà de timbru [e] — [i], de ex. v'[e']là — « ea ducea », 28 Vezi N. V. Sidorov, Ha6jnodenu.i nad h3ukom oòhoso ua eoeopoe Pnaancnou Meiqepu, in MMP.I1 p. 104. 29 Vezi in legatura cu aceasta observafia lui R. I. Avanesov, care serie ca in conditile akaniei disimilative prima silabà protonica cu (a) este mai slaba chiar decit a doua silabà protonicà, vezi op. cit., p. 69, § 53. In graiul de la Socolinfi vocala a doua protonica este mult mai slaba decìt prima, ceea ce rezultà din exemplele citate. Cuvintele impru-mutate din limba rominà nu sìnt editicatoare in aceasta privintà: pe de o parte xarbd < mold, harabd (v. I. A. C a n d r e a, Dicfionarul enciclopedie ilustrat « Cartea Romi-neascà », p. 572), pe de alta — brabùVi < mold, barabùie — « cartofi » (ibid. p. 123). 30 Pentru « iakanie » §i tipurile ei in graiurile ruse vezi R. I. Avanesov, op. cit., p. 77 §i urm. sau P. S. Kuzne{o v, op. cit., p. 47 §i urm. 112