S-a afirmat, ìn fine, ca pe teren balto-slav s-ar fi dezvoltat un nou ablativ, ìn urma alipirii unei postpozitii (lit. çi let. al, slava oh), intrebuintate si ca prepozi^ie, §i ca prefix. Teoria aceasta, emisä la ìnceputul secolului nostru de C. Kappus, a fost reluatä nu de mult de lingvistul sovietic P. S. Kuznetov 53. Mai sint, bineinjeles, §i alte ipoteze 64. Indiferent insä de cea pe care am accepta-o, cert e cä avem a face cu o inovatie specifica limbilor balto-slave 55. Întrucît genitivul slav îndeplineçte §i func^iile ablativului, mai verosimilä ni se pare ipoteza, conform cäreia, contopirea celor doua cazuri s-a produs ìn epoca de comunitate a slavilor cu baltii56.
     2.	0 altä particularitate, demnä in aceeaçi mäsurä de relevât, apare tot la singularul temelor in-o-. Este vorba de desinenza dativului. Cf. lit. viìkui §i v.sl. KAKKcy. Nu se poate contesta caracterul nou al acestui fapt lingvistic, mai ales cä si vechea prusianä are un dativ in -u. Dativul in -am (tlvam « tatälui », bratäm « fratelui » etc.) reprezintä in letonä formatii tirzii, apärute sub influenza adjectivului §i a pronumelui demonstrativ: cf. labs « bun » — dat. labam; tas « acela » — dat. lam.
     3.	Dativul pronumelui personal de persoana I ; cf. v. si. aikn^ « mie », lit. (dialectul zemait) mune.i, miiny < *munie §i let. (graiurile de sus) muri, muns 87. Dialectul zemait mai dispune la dativ çi de forme de tipul miin, mhna 58. în limba letonä literarä, ca de altfei §i in lituanianä, acest pronume face la dativ man (let.), man (lit.). Formele respective au fost refäcute dupä modelul pronumelor posesive (lit. manas « al meu », let. mans). Graiurile reflectä o realitate existentä in perioada unitätii balto-slave.
     4.	Limbile balto-slave au douä feluri de adjective : nominale §i pronominale (scurte §i lungi, nearticulate — articulate). în ambele ramuri adjec-tivele articulate se ob^in de la cele nearticulate prin adäugarea pronumelui demonstrativ : lit. jis, ji, let. jis, ja, si. jk, ja, je < i.-e. *ios, iä, iod. Cf. lit. bdltas «alb», baltàsis « cel alb» (bàltas -f- jis « el », pronume personal, dezvoltat dintr-un demonstrativ)59; gen. bàltojo < bàlio -j- jö «alui»; gëras «bun» — gerùsis « cel bun»; gerà (fern., forma nominalä) — geróji (formä lungä) ; let, mazs « mie » — mazais « cel mie » ; v.sl. moki* « nou » — hckkih « cel nou ». NOKdia (fern.), hokom (n.) ; chhu (albastru) — ciihhh (m.), ciiurara, en tuet f. în
     63	Vezi C. Kappus, Der indogermanische Ablativ, Marburg, 1903; P. S. Kuznecov, Paaeumue undoeeponeücKoeo ckjiohchuh e oóufecjiaexncKOM ¡libine, 1958, pp. 28 — 32.
      64	Astfel, A. Vaillant este de parere cä -öt > -dt sub influenta lui -as de la nominativ. Vezi, In acest sens, Grammaire comparée des langues slaves, t. 1, Lyon—Paris, 1950, p.112. J. S. Otrçbski se întreaba daeâ nu cumva -a de la genitiv provine din morfemul -a (specific formatiilor în -a -H din limbile slave, -~ò-kas din lituanianä §i a-ks din letonä). Vezi op. cit., «Bonpocbi H3HK03nanHH », 1954, nr. 6, p. 31.
     65	ìn orice caz nu poate fi vorba aici de un ìmprumut slav. (Teza aceasta grecita a fost sustinutä de A. Senn si A. Erhart).
     66	în ceea ce priveste structura genitivului ìn limba rusä vezi V. V. Vinogradov, PyccKuü H3bin (I'paM.v.amunecKoe ynenue o cjioee), YqneArn3, Moscova, 1947, pp. 173—176. Genitivul pe lîngâ verbele bijóti « a se teme », nusig^sti « a se speria », gedintis « a-i fi rubine de » constituie ìn lituanianä un rest al vechiului ablativ.
     67	Limba lituanianä se imparte în douä dialecte principale: de sud (iemait) §i de sus (aukstait). Limba literarä s-a format pe baza graiurilor aukstaite de sud-vest. Letona are trei dialecte: a) grupul de nord-vest, b) grupul graiurilor de sus çi c) grupul graiurilor de mijloc, care a constituit temelia limbii letone contemporane.
      68	Vezi çi J. E n d z e 1 i n, Baltu valodu skarjas un formas, p. 162 ; Latviesu valödas gramatika, p. 508 — 509.
     69	Fenomenul este freevent sì ìn alte limbi. Vezi cazul limbilor neolatine, al finlan-dezei etc.