duce limba rusä in ^colile emigrantilor bulgari din Basarabia, fajä de care ICaravelov protesteazä — asemenea lui Cernisevski intr-un caz similar. In generai, automi da multe exemple si paratele care aratä puternica influenza exercitatä de Cernisevski, Herzen §i Dobroliubov asupra lui Karavelov. Romanul lui Cernisevski « Ce-i de facili? » 1-a influenzai atìt de puternic pe Karavelov, incit douä personaje din povestirea sa « E nedreaptä soarta? » scrisä in limba sirbä — §i anume Liubomir Kalmici §i Taia nu sìnt decìt ecoul lui Lopuhov Si Vera Pavlovna. Ca fji Cernisevski, Karavelov serie de pe pozitiile realismului artistic. Identitatea de vederi si de acjiune cu Herzen §i cu Dobroliubov e ilustratä prin alte exemple. Asa cum afirmä §i istoricul sovietic Koperjinski, mort de curind, Karavelov rezolvä problema najionalitätii in acela?i spirit ca §i Dobroliubov. E adevärat cä L. Karavelov n-a fost un socialist utopie, a?a cum n-a fost nici Levski, dar aceasta nu 1-a impiedicat nici pe ultimul sä fie un adevärat revolufionar-democrat. De altfel, toemai pentru aceste atitudini ale sale Karavelov a fost urmärit de polizia taristä la Moscova §i. mai tirziu, la Odesa. La aceleasi concluzii ajunge N. Kondarev si atunci cind analizeazä atitudinea lui Karavelov fajä de lupta dusä de G. S. Rakovski, fajä de partidul « bätrinilor » sau fajä de « tinerii » din Bucure§ti.
     Un loc de seamä in argumentarea autorului il ocupä capitolul III al lucrärii, in care se examineazä rolul §i atitudinea lui Karavelov in calitatea sa de organizator si condu-cätor al Comitetului Central revolutionär bulgar de la Bucure§ti ?i ca redactor al celor douä mari ziare ale emigratici revolutionäre de la noi — « Svoboda » si « Nezavisimost ». Pe numeroase pagini §i utilizìndu-se §i materiale de arhivä se argumenteazä cä acest Comitet s-a ìnfiintat in a doua jumätate a anului 1869 §i cä rolul lui Karavelov in orga-nizarea lui nu este cu nimic mai prejos decit acela al lui Levski. N. Kondarev scoate in evidenfä increderea lui Karavelov in forfele proprii ale poporului bulgar ?i subliniazä faptul cä, in conceptìa marelui luptätor, speranfa in ajutorul sträin *- e vorba de Serbia lui Mihail Obrenovici si a urmasilor säi — nu formeazä un element principal, fiind pus totdeauna in strinsä dependentä cu pregätirea internä a räscoalei.
     Se explicä apoi adevärata atitudine a lui Karavelov fafä de Comuna din Paris. Ca Si Levski, Karavelov era de partea Comunei, dar considera cä revolutionär» n-au ales bine momentul, dat fiind cä Franta se gäsea intr-o situale cu totul critica din cauza räzbo-iului cu Prusia.
     In privinta federatiei sud-slave, ideile lui Karavelov, analizate pe larg, se deosebesc fundamental de acelea ale slavofililor, se apropie de acelea ale lui Cernisevski si — vrea sä arate N. Kondarev — se confundä cu acelea ale lui Botev si Levski, intre eie fiind doar
o	deosebire « de grad ».
     Concepitile filozofice materialiste ale lui Karavelov nu sint studiate in totalitatea lor. Autorul urmäreste aci numai anumite identitäti de vederi si apropieri cu revolutionäre democrafi rusi, subliniind astfel primatul materiei, atitudinea fatä de religie, contra-dictiile din societatea omeneascä etc. Se face de asemenea o netä deosebire in conceptia despre culturä a lui Karavelov si curentul « culturalizator » al acelora care opuneau cultura revolutiei. Karavelov a combätut astfel de pozitii pe care le aveau mai ales conducätorii emigratiei bulgare de la Constantinopol si ziarele bulgare care apareau in imperiul otoman ca « Vek », « Makedonia » etc.
     Retragerea lui Karavelov din miscarea revolutionär» in 1874 e tratatä in capitolili Vili al lucrärii, in linii destul de largi. Kondarev ajunge la concluzia cä aceasta retra-gere a lui L. Karavelov nu inseamnä o renegare. El n-a declarat revoluta drept o cale gresitä si n-a condamnat-o. Este o cotiturä in metoda sa de luptä intr-o anumitä perioadä. Karavelov s-a retras din cauza imprejurärilor in care se gäsea miscarea revolutionarä in 1874 cind nu mai credea nici intr-o revoluüe pornitä dinäuntrul tärii si nici intr-un ajutor din afarä. Din aceastä cauzä a inceput sä ridice cultura la inälümea unui cult.
394