parte a Transilvaniei, eie provin din graiuri slave meridionale: cele de la sud de Carpati, precum si unele din regiunea Hunedoara prezintà caraetere bulga-reçti râsâritene; prin Banat si în vestul Olteniei exista toponimiee de nuança sîrbeascâ, de la o populatie açezatâ relativ mai tìrziu (ìneepìnd cu secolul al XlV-lea) in acele regiuni. în estui si nordul tarii toponimia slava prezinta trâsâturi slave de est ®.
    Acad. E. Petrovici subliniazà importanza toponimiei romîneçti de origine slava pentru cunoasterea graiurilor pe care le-au vorbit slavii açeza^i dupa secolul al VI-lea pe teritoriul tarii noastre. Toponimia arata ca nu se poate sustine existent a unei limbi « daco-slave », ci ca graiurile acestor slavi au évoluât paralel cu cele ale slavilor sudici sau estici invecinaji7.
    In lucrarile sale de toponimie se gasesc §i pre^ioase indicaci privitoare la metoda de lucru in acest domeniu: numele de locuri provenite din apelative romîneçti de origine slava (gradiste, ponor, sdiste, grind, dnmbrauâ etc.) — care au putut fi date si de slavi, dar mai probabil de romìni8 — , precum §i cele care au la baza nume de persoana romîneçti de origine slava (ca Bogdan, loca-litate < nume rom. de persoana Bogdan, de origine slava9; Cràiesti, localitate
<	nume rom. de persoana Craiu, de origine slava + suf. rom.-estil0) nu ne pot da nici un indiciu sigur asupra limbii pe care ar fi vorbit-o slavii din regiunile respective; in schimb, toponimicele derivate cu sufixe slave de la cuvinte sau nume proprii romìnesti trebuie considerate ca provenind din Unibile slave in care au fost formate: Cireasou, localitate < si. cererà (de origine romanica, poate romineascà)-f suf. si. — ou; Broscàuli, localitate < nume rom. de per-soanà Broascà + suf. ucr. —ivci11 ; unele nume de loc cu aspect slav sìnt de fapt imprumutate de romini de la maghiari, §i acestia le-au luat din slava sau le-au format din elemente de origine slava: rom. Dumbràu, localitate
<	ung. Dombró < si. dçbraua; rom. Gìmbas, localitate < ung. Gombàs (Gumbàs)
<	adj. ung. gombàs «(loc) bogat in ciuperci » < ung. gomba « ciuperca » < si. gçba « idem » 12.
*
*	*
    Aprofundind rezultatele noi ale fonologiei, Zinìnd totodata seama de meto-dele de lucru ale lingvistilor sovietici, acad. E. Petrovici, in numeroase studii, apârute in ultimii ani, a stabilit un sistem fonologie nou al limbii romìne 13. Printre aitele d-sa arata câ in limba romînâ exista patru serii de foneme con-sonantice: consoane neutre (p, b, m etc.: cap, bob, pom), consoane muiate
      6	Vezi mai aies studiile, citate, din «Dacoromania», X/II (1943), p. 233—277 ; SCL, IV (1953), p. 63—87; « Romanoslavica », I (1958), p. 9 — 26.
      7	SCL, IV (1953), p. 86.
      8	Vezi '«Dacoromania», X/II (1943), p. 240—241; « Cercetari de lingvisticà », II (1957), p. 24 si urm.; «Romanoslavica», I (1958), p. 10; Contributions onomas-tiques . . ., p. 34.
      0	«Cercetari de lingvisticà», II (1957), p. 26.
      10	Ibid., p. 25.
      11	Ibid, p. 24, 26.
   ^ 12	Contributions onomastiques. . . , p. 36; cf. « Cercetâri de lingvisticà», II (1957),
     13	A se vedea, de exemplu: Corelatia de timbru a consoanelor dure fi moi în limba rominâ,' SCL, 1/2 (1950), p. 172—232; Corelatia de timbru a consoanelor rotunjite fi nero-tunjite in limba romînâ, ibid., Ili (1952), p. 127 — 185; Tnfluenta slava asupra sistemului fonemelor limbii romìne, [Bucuresti], Societatea de çtiinte istorice çi filologice, 1956, 38 p. ; Esquisse du système phonologique du roumain, în For Roman Jakobson, Haga, 1956, p. 382-389.
37