cazuri de verbe cu o singura forma de infinitiv pentru ambele aspecte, de ex., 0peanu3oeamb85 — « a organiza ». Asemenea verbe sìnt, ìn limba literara, perfective la trecut si perfective sau imperfective la viitorul « simplu », resp. prezentul indicativ 86. Prin urmare, viitorul perfectiv al unor astfel de verbe se exprima farà auxiliarul byt’ — « a fi », de ex. : Gii xopomo opiamiiÿem paÈÓTy
—	« El organizeazâ bine munca » (pers. a 3-a sing, indie, prezent), cf. ToBapinn X. opeaumf/em JiHTepaTypHHft KpyjKOK — « Tovarasul va organiza un cere literar » (pers. a 3-a sing, viitor perfectiv) — si in niciun caz nu : Toeapuuf 6ydem opeanmoeamb -. Ìn graiul de care ne ocupam, o asemenea forma a viitorului perfectiv este însâ cu pu tìnta (pentru cuvintele patrunse din limba rominà). Explicatia acestui fenomen o vedem in nevoia vorbitorilor de a exprima materialmente categoria viitorului : in cazurile similare cu cel de mai sus (a sio bùd’iet r'e'usyt’) ideea de aspect rezultà din confcinutul comunicarli si are o importanza secundarà in raport cu ideea de timp. Nu este exclus ca in aceasta privin^a sa fi avut un anumit roi structura vei'bului rominesc, in care ideea de timp este exprimatâ gramatical, iar cea de aspect este dedusâ de fiecare data in parte din situatia concreta respectiva. (Acelasi fenomen 1-am constatai §i in alte graiuri velicoruse de pe teritoriul R.P.R.).
COXCLUZII
    1.	Deçi de mai bine de doua sute de ani graiul de la Socolinti a pierdut contactul cu alte graiuri ruse, el se mentine remarcabil ca grai velicorus 87, atît ìn ceea ce priveste sistemili fonetic si morfologie (asupra càrora ne-am oprit in rìndurile de fa^a), cìt si in ceea ce priveste sintaxa si lexicul.
    2.	Prin majoritatea particularitatilor sale fonetice §i printr-o serie de particularitafi ale structurii morfologice graiul de la Socolinti se aseamanà cu graiurile velicoruse meridionale. Dintre acestea mentionam : a) prezenta dkaniei si idkaniei ; b) prezenta in locul consoanei velare ocluzive [#] a sune-tului fricativ [y]; c) prezenta sunetului [m] sau a sunetului [a] in locul consoanei [p] aflate in anumite pozi jii ; d) men^inerea deosebirii dintre [£’] §i [c], adica lipsa fenomenului denumit «tokanie»;
    3.	Prin -t la pers. a 3-a sing, si pi. a prezentului si viitorului simplu, graiul de care ne-am ocupat difera de imensa majoritate a graiurilor velicoruse meridionale §i justifica ipoteza ca purtàtorii sai au avut legaturi intime cu graiurile velicoruse de nord sau cu cele din zona « medio-velicorusa ».
    4.	Ramìnind izolat de influenza limbii ruse literare, graiul de la Socolinti a dezvoltat într-o mâsurâ mai mare decìt graiurile convergente de aceeaçi structura, iar uneori a dus pînâ la capât, unele tendinee interne proprii graiurilor velicoruse sau, mai larg, graiurilor slave de ràsarit si, poate, chiar limbilor slave in generai.
     85	V. S. I. Ojego'v, C.ioeapb pyccnozo aaima. Moscova, 1949, p. 475.
86	Yezi V. V. Vinogradov, Pyccnuü h3uk, Moscova-Leningrad, 1947, p. 498.
    87	Informatia cuprinsa ìn lucrarea lui Em. Grigorovitza, Dictionarul geografie al Bucovinei, Bucuresti, 1908, pp. 129—130, potrivit careia rusii de la Lipoveni (àdicà de la Socolinti) ar vorbi limba ruteanà nu corespunde realitatii : in acest sat populatia nu cunoaste azi decìt limba rusa. Elemente ale ¡nfiuentei ucrainene existà, ìnsà eie ocupà un loc infim in structura graiului. Dacá, dupà cum serie E. Grigorovitza, rusii de la Socolinti ar fi vorbit ucraineste, ei nu aveau de unde sa ìnvete ulterior limba rusà si nu aveau de ce s-o pàràseascà pe cea ucraineanà.
127