1404 il nume§te « cinstitul §i credinciosul boier al nostru, dumnealui Bratei, mare logofàt »16.
     O cercetare mai atentà a identitàtii unor idiotisme grafice ce se intilnesc in documentele din 30 inlie 1401 si din 16 sept. 1408, care, dupà cum se specifica in eie, au fost scrise « cu mina lui Bratei logofàtul », si actul nostru, cred cà ar putea dovedi cà si acesta a fost scris tot de mina lui17.
    Pj-omuljjalia (formula prin care obiectul actului se aduce la cuno§tinta celor interesafi), in forma in care se fixeazà in actele moldovenesti, incepind cu cel din 7 martie 1407 18, este exprimatà pentru prima oarà in actul acesta:
3H.UM0 yMHHAX'K CHAVk Udii HAVh AHCTOM K oyctsAVK, KTO KMil Hd HK 0\'3pHT1i MAH
oycAiiiiuiT'K ero (facem cunoscut cu aceastà carte a noastrà tuturor celor ce o vor vedea sau o vor anzi). De asemenea si coroboralia este pentru intiia oarà formulata in acest act din urmàtoarele elemente: porunca de a ìntocmi §i ìntàri actul exprimatà prin verbele: rincarti si rriWKkcrrrH, substantivul ne'iATK, numele persoanei, precum si atributia sa de logofàt.
    Pentru o mai precisà determinare a elementelor cronologice (luna, ziua) se indicà aci §i mucenicul zilei (Macovei). In unele acte, anterioare acestuia, s-a folosit sàrbàtoarea (sf. Petru si Pavel, sf. Ioan Botezàtorul) ca element cronologie 19, dar indicarea unei zile obisnuite si prin mucenicul din calendar se intilneste pentru prima oarà in acest act20.
    Tot ca o completare a datàrii se adaugà in acest document o informale istori cà foarte interesantà: prezen ta cneazului Teodor la curtea domnitorului Moldovei, in momentul redactàrii actului. Este vorba de Teodor Cor;atovici, fost cneaz al Podoliei — farà vecinà cu Moldova. Acesta, in 1394, nereu-sindu-i actiunile indreptate impotriva Poloniei si Lituaniei, s-a refugiat in Ungaria, de unde va incerca in repetate rinduri sà scoatà Moldova de sub suzeranitatea polonà, atràgind-o spre Ungaria. Prezenta lui la Suceava in august 1403 — atestatà in documentul de fa|à —, dupà ce Alexandru prestase in 1402 juràmint de credinfà Poloniei, nu poate avea o altà explicafie. Or, se §tie cà Alexandru cel Bun, intre Polonia Iagelonilor, care nu fusese prea sincerà fafà de el, si Ungaria lui Sigismund de Luxemberg, n-a putut trece la
o	atitudine fàfija, mai indràzneatà. Abia càtre sfìrsitul domniei a preferat alianfa cu Lituania lui Swidrigaillo, care-i oferea perspectiva unei mai depline independenfe 21.
    Sfatili domnese. In acest act figureazà ca martori patrusprezece boieri, dintre care numai panului Negrea i se specificà dregàtoria: vornic de Suceava'.
    In afarà de boierul Iafco, fost in cancelaria domneascà pinà in septembrie 1400, care apare intiia oarà printre martori in acest document, tofi ceilalfi treisprezece boieri sint menzionati si in actele anterioare. Boierul Tamas,
      16	Doc., op. cit., p. 15.
     17	Damian Bogdan crede cà Bratei, ca §i main tabulili sau Iatco, a cumulai formarea, conceperea si scrierea actelor (Diplomatica slavo-rominà in DIR, Introducere, II, Bue.,
1956,	p. 33, nota 4).
    18	Yezi, Damian P. Bogdan, op. cit., p. 90.
      19	Vezi, de pildà, documentul din 29 iunie 1400, in op. cit., p. 10.
20	Documentul din 20 decembrie 1414 a fost dat in ziua Sf. Ignat (Op. cit., p. 35).
     21	Vezi si C. R a c o v ì t à, 1 nceputurile suzeranitàfii polone asupra Moldovei, in «Revista Istorica Romtnà », X (1940), p. 237. Vezi sì P. P. Panaitescu, Legàturile moldo-polone in see. al XV-lea si problema Chiliei. Asezarea Chiliei (Lycostomo) si drumul comercial spre Polonia, in «Romanoslavica», III, p. 95—114.
342