let. loc.lt, v.sl. /»/ìmiith, s.-cr. .nynumu; lit. vèsti «a duce», let. vest, r. eecma, c. vesti, poi. wiesc §.a. 92.
    11.	In timp ce arguméntele aduse in favoarea unitàri balto-slave au fost mereu verificate §i completate in lumina noilor cercetàri intreprinse in sec. al XX-lea, descoperirea limbilor hitità §i toharicà infirma orice presupunere in legatura cu existen^a unei epoci de comunitate italo-celticà. Cele mai carac-teristice tràsàturi, considerate anterior proprii exclusiv celor douà grupuri (este vorba de desinenza mediopasivului in -r la prezent §i de forme ale con-junctivului in -a) apar atit in hitità, cit §i in toharicà, Cf. lat. loquor « vorbesc », v. irl. labrur, lat. medeor «judec», v. irl. midiur, lat. sequor, v.irl. sechur, toh. aikemar « cunosc », hit. eshahari « §ed, mà asez », iiahhari « merg », kishahari « mà fac, devin » ; v.irl. labrither « vorbe§ti », toh. dhatmasdhar « te na§ti, nasti » ; lat. loquitur, v. irl. labrithir, hit. iiatlari « el merge », kittari « stà culcat, intins », toh. aigdhr, aigtr « el cunoaijte », ayltr « el ìsi atribuie », kaltr « se opreste », yàmtr, yamdhar «el face», cmedhar, dhatmastr «na§te, se na§te» ; lat. loquuntur, sequuntur, v. irl. labritir, sechetar, hit. kiiantari « ei stau culcati \ taruptari « ei se aduna », toh. cmentr « ei se nasc », yamantr, yamandhar « ei fac », mrauskan.tr « ei se agità ». in afarà de aceasta, in toharicà au fost descoperite si forme ale con-j unctivului cu característica -a- < i.-e. -a-, -è- ; cf. lat. loquar « sà vorbesc », v. irl. labrar, toh. warpatar « sà admità », aigatar « sà cunoascà », yamatr « sà facà »93. In plus, geografia lingvisticà demonstreazà cà inovatiile se produc de regulà in interior, la periferie ment-inindu-se vechiul sistem al limbii. A§a se explicà conservarea unor elemente arhaice in italo-celticà si hitità sau toharicà. In aceste imp'rejuràri nu se mai poate susine ipoteza unitàtii italo-celtice.
    12.	Cercetarea faptelor expuse in mod destul de sumar in articolili nostru ne indreptàt:e§te sà tragem unele concluzii referitoare la caracterul vechilor relaj,ii balto-slave.
    1.	Asemànàrile a§a de mari94, care existà astàzi intre cele douà ramuri lingvistice nu pot fi explícate numai prin originea lor indo-europeanà. Multe i§i datoresc aparifia unei perioade de comunitate, cind stràmosii slavilor §i ai baltilor vorbeau o singurà limbà. Aceasta se dezvoltase la rindul ei dintr-un dialect (nu douà, cum a sustinut J. Endzelin) al indo-europenei primitive.
    2.	Ca orice limbà primará, in niciun moment al dezvoltàrii sale limba balto-slavà n-a fost perfect unitarà.
    3.	Acceptind, pe baza argumentelor invocate, tezà relativà la existen];a unei epoci de unitate a triburilor balto-slave, sìntem, totusi, nevosi sà recu-noastem cà cei care se ocupà de aceasta problema mai au de precizat :
     a)	care din elementele comune in prezent limbilor balto-slave sint inova^ii ;
    b)	unde avem a face cu mentinerea unor tràsàturi mai vechi, mostenite din indo-europeanà ;
     92	Pentru toponiiriice vezi J. Otrçbski, Caan.mio-ôa.unuücKoe n3binoeoe eduncmeo, «Bonpocwn3biK03HaHHH», 1954, nr. 6, p. 43; i d.,Gramatykajçzykalite(vskiego, vol. I,p. 49—50.
     93	Pentru exemple din toharicâ vezi S. L é v i et A. M e i 11 e t, Remarques sur les formes grammaticales de quelques textes en tokharien B, « Mémoires de la Société de linguistique de Paris », T. XVIII, fasc. 1, Paris, 1912, pp. 1 — 33; T. XVIII, fasc. 6, Paris, 1913, pp. 381-423.
     94	Ele ar fi fost si mai mari, daca limbile balto-slave n-ar fi fost atestate în scris la o data atît de tîrzie. Exista, binemfeles, si divergente, dar acestea-s de minimâ important- Vezi si V. G h e o r g h i e v, Bajimo-cJiaenHCKuü, zep.waHCKuü u undo-upaHCKuü, p. 9. în privinta deosebirilor dintre slavâ ¡si balticâ vezi si T. E e h r-S plaw inski, Podstawy indoeuropejskie wspôlnoty jçzykowej balto-slowia^skiej, pp. 132 — 133.
104