pinä astäzi8. Demn de subliniat este §i faptul eä, in indelunga sa earierä, I. Bärbulescu a reu§it sä creeze o §coalä, o serie de elevi ai sài ajungind sä publice contribuya interesante la studierea relatiilor romino-slave (Margareta Stefänescn, Eufrosina Simionescu §i al^ii) 9.
    0 mai restrinsà contribuye, dar nu lipsità la inceput de cäutäri originale, a adus la dezvoltarea slavistica rominesti P. Cancel, urmasul lui loan Bogdan * la catedra de slavisticà a Universitàtii din Bucuresti10.
    La Universitatea din Cluj, deschisä dupä primul räzboi mondial, slavistica a fost reprezentatà la inceput prin Iosif Popovici, specialist mai ales in probleme de fonetica 11 §i, in parte, de Th. Capidan, autor al unei lucràri utile consacrate Elementului slav in dialedul aromin (Bucuresti 1925), precum si al altor studii tratìnd despre raporturile lingvistice slavo-rominella.
    Sub conducerea lui S. Puscariu, directoral « Muzeului limbii romine » din Cluj, el insusi preocupat de problemele slavo-romine12, E. Petrovici, impreunä cu S. Pop, ancheteazà intre 1929—1938 pentru « Atlasul lingvistic romìn» un mare numàr de puncte rominesti, stringxnd un material deosebit de pretios pentru istoria §i dialectología limbii romine13. ìn ceea ce prive§te imprumu-turile lexicale din limbile slave, härtile atlasului (seria veche si seria nouä) dau indicatii precise si adesea instructive asupra repartijiei lor pe teren, ajutìnd, prin aceasta, la stabilirea vechimii si sursei lor dialectale 14. Din acest punct de vedere, se poate afirma, färä teamà de exagerare, cà astàzi cercetàrile de etimologie slavo-rominà sint aproape imposibile farà datele ALR.
    0 inovatie deosebit de interesantà a Atlasului, prezentà mai ales in volamele publieate de E. Petrovici, o constituie anchetarea anui numàr de puncte cu graiuri ale naUonalìtiUilor conlocuitoare, in primul rind slave : siri) es Li (Carasova si Gad, comuna Rudna, in Banat), bulgäresti (Be§enova Veche — Arad si Tuzla — Constante), ucrainene (Brodina — Suceava). Roadele unni atare procedeu, menit sä dezväluie interactiunile reciproce dintre graiurile rominesti si cele slave, maghiare etc. s-au vàzut curìnd prin publicarea de càtre E. Petrovici a unei ampie monografii intitúlate Graiul carasovenilor. Siudiu
      8	Fonetica alfabetului cirilic in textele romine din veacul XVI si XVII, in legatura cu monumentele paleo-, sirbo-, bulgaro-, ruso-fi romino-slave, Bucuresti 1904; Cúrentele literare la Uomini in perioada slavonismului cultural, Bucuresti 1928 ; Individualitatea limbii romine fi elementele slave vechi, Bucuresti 1929, §i áltele.	#
      9	Vezi, in acest sens, Omagiu profesorului Ilie Bärbulescu (« Arhiva ». XXXVIII, nr. 2—4), Ia§i, 1931.
      10	Termenii slavi de plug in daco-rominà, Bucuresti, 1921 ; Despre « rumin » fi despre unele probleme lexicale vechi slavo-romine, Bue. 1921. Mai putin misitä, dar nu lipsità de Ínteres, este Introducere la filologia fi linguistica slavo-rominà, Bucuresti, 1938.
      11	Cf., ìn domeniul slavisticii: Sur l’accent en serbo-croate, Paris, 1902; Vne prononci-ation bulgare. Recherches de phonétique experimentóle, Cluj, 1931; vezi, de asemenea, Einige Bemerkungen über die serbo-rumänischen Lehnwörter, « Slavia », VII, 1928, 1, pp. 15 — 24.
      Ua Cf. de exemplu, Raporturile lingvistice slavo-romine, DR, III, 1924, p. 130—238.
      12	Vezi o serie de articole ale sale grupate in Études de linguistique roumaine, Cluj — Bucure§ti, 1937, precum ?i lucrarea de ansamblu Limba rominä, Vol. I, Privire generala, Bucure§ti, 1940 (pp. 277 — 310 §i passim).
      13	Cf. cele spuse de S. B. Bernstein in recenzia sa la ALR: dupä aparifia lui « se poate afirma cu toatä convingerea cä färä datele acestui atlas nu se poate crea o istorie §tiintificä a limbii romine». («BiojuieTem niian. ceKTopa IliicTHTyTa pyccKoro ¡isuKa», fase. 3, Moscova Leningrad, 1918, p. 97).
14	Cf. valorificarea unei serii intregi de härti in unele lucräri publieate in ultimii ani
la noi §i in sträinätate.
8