limba romînâ ar trebui explicate prin slovaca (de ex. cele cu reflexul un pentru si. com. ç; cf. slovac. u< si. com. ç) w.
    Un an mai tìrziu, ìn 1948, un grup de slaviçti romìni scot la Praga, cu sprijinul unor cunoscuti reprezentan^i ai lingvisticii cehoslovace (B. Havrà-nek, K. Krejci, Fr. Wollmann, Ján Stanislav s.a.), o publicatie specialà consacrata « studiilor slavo-romîne », intitulatâ « Bomànoslavica », din care n-a apàrut decìt un singur numàr. Dintre articolele scrise de cercetàtori romìni asupra unor probleme de lingvisticà §i paleografie pot fi semnalate: Emil Kaluiniacki si scrierea chirilica la romìni, de D.P. Bogdan (pp. 11—39), Cele mai vechi urme de limba romineascü, de I.C. Chitimia (pp. 117 —127) si articolili informativ Linguistica slovacà de astazi si importanta ei pentru limba romînâ, de P. Olteanu (pp. 128 — 155). Acestora li se adaugà contributiile lingvistice slavo-romîne datorite lui M. Krepinskj7 §i Zd. Wittoch, precum si alte articole, recenzii si note.
    Inainte de a trece la cea de a doua perioadà ìn dezvoltarea slavisticii si a lingvisticii romîneçti dupa eliberare, care ìncepe o data cu reorganizarea vechii Academii Romîne ìn Academia R.P.B. (1948) si ìnfiintarea Institutelor de lingvisticà din Bucuresti si Cluj (^cesta din urma pe baza vechiului Muzeu al limbii romîne) si a colectivului de lingvisticà de pe lìngà Filiala din Ia§i a Academiei R.P.R. (1949) 29, se cuvine sa ne oprim asupra contributiilor de lingvisticà dintr-o publicatie festivà a fnstitutului de studii romìno-sovietic, ìnchinatà celei de a 30-a aniversàri a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie
—	Studii si comentarii de istorie si lingvisticà (Bue. 1947). Prima dintre acestea — Marea limba a marelui poporrus (pp. 21 —27), datorità prof. E.Petrovici,. e un artieoi entuziast, care relevà o serie de aspecte ale bogà^iei limbii ruse si ale importantei ei ca limbà de culturà international. în acelasi timp, E. Petro-vici scoate in eviden^à folosirea in vechile cancelarii moldoveneçti a limbii scrise slavo-ruse, care este o dovadà elocventà a relatiilor istorice si culturale dintre poporul romìn si slavii de ràsàrit. Acest artieoi e un ìnceput, càruia ìi vor urma o serie de numeroase contributii în domeniul cunoaçterii limbii ruse la noi, ìn cea de a doua perioadà a dezvoltàrii slavisticii noastre dupa 1944.
     în cel de-al doilea artieoi — Puncte de vedere asupra elementelor slave din limba romînâ (pp. 29—34), prof. Al. Graur reía cu spirit critic o serie de probleme ale studierii relatiilor lingvistice slavo-romíne, spunínd, pe buna dreptate, ín concluzie : « . . . Fârâ sâ punem cîtusi de pu^in în discu^ie originea latinâ a sistemului morfologie al limbii noastre, precum si a unei pârti importante din vocabularul ei esencial, nu putem tàgâdui câ majoritatea vocabu-larului, marea majoritate a sufixelor, bunâ parte din materialul sintactic si
     28	Vezi critica acestui punct de vedere la A 1. R o s e 11 i, Influenia limbilor slave-meridionale asupra limbii romîne (sec. VI— XII), Bucureçti 1954, p. 70; cf. si recenzia lui Zd. Wittoch, în « Romanoslavica », I, 1948, pp. 163—164. P. Olteanu neglijeazâ în aceastâ lucrare faptul câ slovaca centralà se apropie în multe privinte de grupul limbilor slave de sud, în urma unor conditii de vecinâtate istoricà. (Cf. N. van Wijk, Les langues slaves. De l’unité à la pluralité, ed. 2, Haga, 1956, p. 47). Pe de altâ parte, denazalizarea vocalei nazale posterioare spre u apare ca fiind « cea" mai naturala », dat fiindcà «p la sfirsitul- slavei comune era un fel de u nazal » (într-adevâr, în rusa, sorabâ, cehâ, slovacâ si sîrbo-croatà g>u, în timp ce tratamentul o > -i, > -k din bulgaro-macedoneanâ apare ca dialectal): A. Vaillant, Grammaire comparée des langues slaves, I, Lyon-Paris, 1950, pp. 153-154.
     29	Vezi D. M a c r e a, Realizâri si perspective in lingvisticà romineascá de astâzi, LR, VI, 1957, nr. 5, p. 5.
] 2