fost determinai mai aies de douâ « încruciçâri » etnice si lingvistice: prima, cea dintre limba latina populara si graiurile geto-daee, care s-a terminât cu victorii limbii latine. Procesul acesta nu s-a putut ìncheia in Dacia, in timpul stapìnirii romane, ci s-a continuât de-a lungul Dunarii inferioare, la nordul çi la sudul ei, in aceastà zona unde a existât o puternica romanitate pina pe la anul 600. De pe acest teritoriu s-a rasptndit apoi romanitatea atìt la nord cìt §i la sud de marele fluviu. Dupa aceea a avut loc a doua « ìncrucisare », cea dintre « limba romanica pe cale de a deveni romìneasca si graiurile slave din Dacia si Misia » 2.
    Pornind de la constatarea ca, pe teritoriul ^àrii noastre, aproape toate numele de rìuri mari — acestea sìnt de prima importanza pentru istoria unei regiuni — precum si ale unora dintre orasele mai ìnsemnate nu sìnt romîneçti, ci de alta origine, mai aies slava (Dlmbovi\a, Ialomita, Prahova, Tìrnava, Bdlgrad = Alba Iulia, Brasov, Sibiu, Zlalna etc.) sau de origine maghiara, turcicâ (pecenegâ, cumanâ), acad. E. Petrovici aj unge la concluzia ca pe pamìntul Daciei a trait in vechime, ìncepìnd cu secolul al V-lea, o numeroasa populaZie slava, care a asimilat vechea populace daco-getâ. în urma expansiunii elementului romînesc, populaZia daco-getâ slavizata sau amestecata cu slavii, cu cumani, pecenegi §i unguri a adoptat limba romînâ3 in veacurile urmatoare (al VI-lea — XIII-lea). CondiZiile acestea istorice, precum §i cele de dupa secolul al XIII-lea, au determinai caracterul specific al limbii romìne, pe care acad. E. Petrovici a definit-o in felul urmator : « limba romînâ este limba romanica de tip oriental, deosebità de grupul limbilor romanice de tip occidental, dez-voltatà in mediu tracie, grecesc, maghiar, turcic etc., dar ìn primul rìnd slav »4.
    La baza lucrârilor acad. E. Petrovici consacrate studiului influenZei slave din limba romînâ stau datele oferite mai aies de toponimie, de foneticà si fonologie.
    Toponimia romîneascâ de origine slavà e studiata dupà un pian bine stabilit : sìnt luate in considerare mai aies acele nume care pot da indi-caZii referitoare la limbile §i chiar graiurile slave din care sìnt ìmprumu-tate formele respective. Astfel, sìnt urmarite toponiinicele romìnesti care conZin reflexe ale sunetelor sau grupurilor de sunete slave comune: lori, lolt, tert, tell, r §i l vocalici, y, sf, vocalele nazale, d sau t + j, kl', t, ierii5 etc.
    Analizìnd in felul acesta toponiinicele romîneçti de origine slava, acad. E. Petrovici stabilente cà in regiunile de sud ale Zarii, precum §i ìntr-o buna
      2	Ibid.,,p. 90.
     3	Ibid., p. 90—92.
      4	Ibid,., p. 98.
     6	A se vedea mai aies: Daco-slava, « Dacoromania », X/Il (1943), p. 233 — 277; Adjective posesive slave in -j- ca toponimice pe teritoriul R.P.R., « Studii si cercetari lingvistice » (SCL), IV (1953), p. 63—87 ; Toponimice de origine slavo-bulgara pe teritoriul R.P.R., «Cercetari de lingvistica », II (1957), p. 23 — 46; Cjiaetmo-òojizapch-aa monouuMuna uà meppumopuu PyMwucKOÜ Hapoûnoü Pecnyôjiunu, « Romanoslavica », I (1958), p. 9 — 26; Toponymes roumains d’origine slave présentant le groupe « voyelle + nasale » pour si. comm. ç, în Contributions onomastiques, publiées à l’occasion du VI Congrès international des sciences onomastiques à Munich du 24 au 28 Août 1958, Bucuresti, Éditions de l’Académie de la République Populaire Roumaine, 1958, p. 33—43; Elemente slave din limba romînâ — mârturie a legâturii istorice dintre poporul nostru fi poporul rus, « Limba romînâ», 1/1 (1952), p. 19—24.
36