lumina strâlucitoare a zilei însorite, culorile luxuriante, albastrul straveziu al cerului:
                              Co.inne H!>K6T KpacHOAap,
                              CJIOBHO HjeK KpaCHOTa.
                               Kpacoïa !
    în poemul « E bine », dupa replica usturàtoare la adresa « parazitului national » incapabil sa în^eleaga con^inutul patriotismului sovietic, dragostea fierbinte a omului pentru pamintul « impreuna cu care a suferit » de frig §i de foame si pe care 1-a apàrat cu pretul unor nemaipomenite sacrificii, versul lui Maiakovski izbucneçte triumfal ca o imensa orchestra de timpane :
                           9ia necHH
                                               necHett CiyaeT
                             Hamiix 6eA,
                                           no6e»,
                                                  CyneH.
    Dupà cum tot sunetul metalic, sustinut de rimele interioare, se revarsa si din aceasta strofa polemica :
                       ripoJieTapiiaT —
                                           HeyKJiioiKe h y3Ko
                      TOMy,
                          KOMy
KOMNlyHH3M — 3anaAHH.
                       JJjih nac
                           9TO CHORO -
                                   MoryMan My3biKa
                   Moryman
                           MepTBHX
                                    cpaæaTCH no^HHTb.
    Adesea efectul frapant, aproape uluitor, se realizeaza cu ajutorul jocurilor de cuvinte. Poetul foloseste pina la epuizare flexibilitatea limbii ruse, bogàtia ei de sensuri si de nuance. în « Nemaipomenita aventura intimplatà lui Vladimir Maiakovski, vara in vilegiaturà », poetul se adreseaza soarelui :
                                «noro^H !
                                  nocjiymaii, sjia'rojioGo,
                             MeM TaK,
                                6e3 ne.¡la 3axoAHTb,
                         KO MHe
                              Ha Mail sanijio 6h!»
    Acelasi cuvint «3axoflHTb» are aici doua acceptiuni diferite : « a apune » §i «a trece pe la», «a vizita». Dupa cum tot cu ajutorul unui joc de cuvinte (prin folosirea cuvìntului « oTKpuTb » in cele doua sensuri « a deschide » §i « a descoperi ») ideea abstracta a vaiorii învâtâturii marxist-leniniste se trans-figureazâ intr-o pregnantâ imagine vizualâ :
                        Mbi oTKpi.inajiH
Mapnca
                                                     KaìKflblit TOM,
                  KaK b aoMe
                               COÒCTBeHHOM
                                            MH OTKpbIBaeM CTaBHH...
    Si mai impresionantà devine o atare interferenza de sensuri in momente solemne, patetice. Partea a treia a poemului « Vladimir Ilici Lenin » e o maje-
139