Pe de altà parte « ìn studiile lingvistice de polonisticà, ìn ultimii ani se simfea din ce ìn ce mai acut lipsa unei câr|i ajutâtoare ìn domeniul gramaticii istorice » (p. 15). Aceste necesitàti le satisface pe deplin « Gramatica istoricà a limbii polone », apàrutà la Varçovia, in 1955, ca rezultat al colaboràrii fructuoase a trei mari lirigviçti poloni: Zenon Kle-mensiewicz, Tadeusz Lehr-Splawiñski çi Stanislaw Urbatìczyk. In elaborarea gramaticii aportul lor a fost deosebit: Z. Klemensiewicz s-a ìngrijit de elaborarea materialului ìn ansamblu, T. Lehr-Splawinski a înfàyçat interdependenfa existentà ìntre limba polonà çi celelalte limbi slave, dezvoltarea evolutiva a accentului çi foneticii, iar St. Urbanczyk a furnizat datele referitoare la caracteristicile lingvistice proprii dialectelor polone.
      Prima parte a gramaticii este destinata studiului comparativ-istoric al foneticii. Inainte ìnsà de a trece la studierea propriu-zisà a dezvoltàrii sunetelor limbii polone, autorii prezintà rezumativ aparitia limbilor slave si locul ocupat de limba polonà ìn cadrai lor. Demnà de relevât ni se pare atitudinea autorilor ìn problema mult discutati azi a existenfei comunitàri balto-slave. Trecìnd in revista o serie de tràsàturi comune limbilor slave çi baltice ca: existentà in ambele grupuri de limbi a intonatici circumflexe sì acute cu funere morfologica, baza conjugarii constituita de temele prezentului çi trecutului, existentà declinarli compuse (pronominale) a adjectivelor, evoluta grupelor formate din lichidele r, l, m, n çi vocalele i çi u, in sensul pierderii cal ita ti i silabice de càtre acestea din urmà, elemente lexicale comune etc., se ajunge la concluzia existentei unei perioade de convietuire a popoarelor slave cu cele baltice. Destràmarea acestei unitati etnico-lingvistice este situata de autori cu aproximare ìntre anii 1500—1300 ìnaintea e.n. Expli-carea acestei separaci are la bazà un numàr de argumente ipotetice de naturâ diferità: a) slavii çi balticii, deçi dezvoltati din acelaçi dialect indo-european, au gàsit in teritoriile ocúpate substraturi de limbi autohtone diferite, care, asimílate, au actionat in directa diferencien'! lor lingvistice; b) aceastà diferenfiere a fost accentuata de expansiunea teri-torialà progresivà; c) datele furnizate de arheologie due la concluzia cà « . . . destràmarea a avut loc aproximativ ìntre anii 1500—1300 ìnaintea e.n. Atunci partea de apus a teri-toriului, locuit de cìteva secóle de seminude balto-slave, a fost ocupatà de o semin^ie noua, tot indo-europeanà, numità in arheologie ,,cultura luzacianà“. Aceasta a avut ca rezultat ruperea legaturilor dintre rarnura- apuseana çi cea ràsariteanà » (p. 24). Daca arguméntele lingvistic si geografie, desi ipotetice, sìnt totusi clare çi logice, ultima afirmare, dupa cum reiese çi din citât, nu ni se pare concludentà 1. De altfel, autorul, T. Lehr-Splawiñski, a reluat aceastà problema ìntr-o luminà nouà in altà lucrare2.
      In analiza sistemului fonetic al limbii polone se pleacà de la situala existentà in slava comunà, urmàrindu-se cronologie schimbàrile survenite pìnà la etapa polonei actúale. Atìt sistemili vocalic cìt çi cel consonantic evolueazà in directa simplificàrii cantitative çi calitative. In acest procès mai ales in faza de ìnceput, un rol hotàrìtor 1-a jucat dezvoltarea accentului. Evolutia de la accentui liber çi mobil din slava comunà la accentui
Íiaroxitonic de azi s-a fàcut in trei etape: pìnà in sec. al XI-lea si al Xll-lea exista accentui iber çi mobil, care se stabileçte in sec. al XIV-lea çi al XV-lea pe silaba initialà ; ìncepìnd cu sec. al XV-lea, accentui initial imobil se deplaseazá pe silaba penultimà, unde se stabileçte definitiv prin sec. al XVIII-lea3. Cristalizarea sistemului fonetic al limbii polone in forma actualà are loc in sec. al XV-lea çi al XVI-lea. Acest procès continuà însâ çi azi in in teriorul dialectelor.
      Ìn partea a 11-a a gramaticii autorii se ocupà cu studierea formàrii cuvintelor. In unele gramatici istorice s-a adoptat o altà ordine ìn eçalonarea elementelor componente ale sistemului gramatical4. In aceste manuale « Formarea cuvintelor » este tratatà dupà morfologie, care ocupa locul al doilea, dupà fonetica. NumaPFerdinand Brunot in Précis de grammaire historique de la langue française, Paris, 1899, a mers pe un drum identic cu
      1	Vezi çi T. L e h r - S p 1 a w i h s k i, Jçzyk polski, Varçovia, 1947, pp. 14, 15 çi urm.
     2	Cf. Tadeusz Lehr-Splawinski, Podstawy indo-europejskiej wspolnoty jçzykotvej baUo-slowianskiej, în 2 polskich sludiôiv slaivislycznych, vol. I, Varçovia, 1958, p. 125 çi urm.
      3	Vezi çi: St. S 1 o n s k i, Historia jçzyka polskiego w zarysie, Varçovia, 1953, p. 57, 58, unde se afirmà câ procesul stabilizârii accentului începe în sec. al XlII-lea.
     1	Auguste Brachet, Grammaire historique de la langue française, Paris, 1867 ; Arsène Darmesteter, Cours de grammaire historique de la langue française, Paris, 1895 —1897 ; Kr. N y r o p, Grammaire historique de la langue française; Copenhaga, Leipzig, Paris, Londra, New-York, 1903—1930; P. I. Cernîh, HeropiwecKaH rpaMiua-THKa pyccKoro h:si,i ¡<a, Moscova, 1954.
382