în sfîrsit, pentru a încheia scarta noasträ expunere asupra lucrärilor de lingvisticä slavo-romîna pîna în 1944, trebuie sä amintim aici contributiile importante ale unor istorici slaviçti, care au publicat çi comentat numeroase documente slavo-romîne : Mihai Costächescu, P.P. Panaitescu, D.P. Bogdan, autor al unui studia consacrat diplomaticii slavo-romîne §i al unui manual de paleografie slavo-romîna (în colaborare), si altii.
     Bilanful, foarte sumar §i incomplet, al slavisticii romînesti pînâ la elibe-rarea patriei noastre ne aratä, färä putintä de tägadä, cä, în ciuda lipsei de interes a oficialitätilor vremii, oameni de stiin^ä entuziaçti si obiectivi au fäcut sä progreseze cercetärile noastre, mai aies în domeniul relatiilor ling-vistice slavo-romîne. Aläturi de contribufiile importante ale unor slavisti si balcanologi sträini cu renume, ca B. Kopitar, Fr. Miklosich — întemeietorul de fapt al « slavo-romînisticii » —, L. Miletici, A.I. Ia];imirski, P. Sîrcu, B. Tonev, Kr. Sandfeld, P. Skok si altii, oamenii nostri de stün^ä au cultivât si dezvoltat, într-o anumitä mäsurä, aceastä disciplinä în tara noasträ. în ciuda unor lipsuri §i greçeli — voite sau nevoite — în interpretarea fenomenelor complexe, care au dus la exercitarea puternicei influente slave asupra limbii romîne, în ciuda caractcrului adesea izolat si fragmentar al cercetärilor, nu se poate spune cä slavistica ar fi fost o « cenusäreasä » a stiin|elor istorico-filologice din tara noasträ22 sau cä « în Romînia nu existä o traditie a studiilor de slavisticä » 23.
     Insuficienta dezvoltare a slavisticii la noi se datereste, in primul rind, unor conditii generale în care se cultiva filologia §i lingvisticä în tara noasträ. La aceasta se adaugä, desigur, si « antipatia » fatä de popoarele slave vecine, artificial sus^inutä de reprezentantii claselor stapînitoare, de elementele nationaliste çi çovine. Totuçi, trebuie subliniat cä în atmosfera încârcatâ si pu^in propice studiilor obiective în domeniul slavo-romîn, care a domnit mai aies în deceniul al patrulea si în timpul râzboiului, au apärut la noi lucräri obiective, eu o serioasä Jinutä stiintificä, cum sînt acelea ale lui Al. Rosetti, sau E. Petrovici, savanti cunoscuti pentru vederile lor democrate. Aceastä traditie çtiinfifica, obiectiva si plinä de simpatie fatä de popoarele slave, inaugurata de B.P. Hasdeu, A. de Cihac, Ioan Bogdan si continuata de
O.	Densusianu, Al. Rosetti, E. Petrovici si de al^i cercetätori, e dezvoltatä azi, prin träsäturile ei cele mai bune, în noile conditii de dezvoltare a çtiin|ei create de regimul democrat-popular.
ie
*	*
     In primii ani dupa 1944 cercetärile în domeniul slavisticii romînesti au continuât cîtva timp pe vechile fâga§uri de dezvoltare, în jurul catedrelor universitäre §i al publicatiilor periodice de lingvisticä si istorie existente atunci24, publicatii în care au apärut si unele articole privind mai aies problemele slavo-romîne.
     Astfel, în continuarea seriei de articole si note, intitulatä Vestiges des parlers slaves remplacés par le roumain, începuta în « Ralcania », în 1943 (VI,
     22	Vezi cele spuse in nota informativa trimisä revistei «CnaBHHe» (Moscova) în numele Asociatiei slavistilor din R.P.R. si publicatä ìn nr. 3 pe 1958 al acestei publicatii (PyMHHCKiie cnaBHCTbi nepeß Me>K«yHaposHi>iM c/be.'iAOM, p. 15).
23	E. Seidel, Elemente sintaetice slave în limba romînâ, Bucuresti, 1958, p. 95.
24	Cf., în acest sens, D. M a c r e a, despre lingvisticä romîneascâ ìn genere: Reali-
zàri fi perspective ìn lingvisticä romineascä de astäzi, LR, VI, 1957, nr. 5, p. 5.
10