a sintaxei limbilor slave, compartimentul cel mai putin studiai al gramatieii comparative-istorice a limbilor slave. Astfel, n-au fost delimitate încâ précis sensurile gramaticale §i functiile sintactice ale cazurilor, n-au tost stabilite principiile studiului comparativ al constructiilor cazuale sinonimice, n-a fost rezolvatà problema reconstrucfiei sensurilor cazurilor etc. In studiul sintaxei se mai ìntìlnesc încâ procedee de analizà care in morfologie si fonetica au fost de mult abandonate.
      Capitolul I, semnat de prof. S. B. Bernstein, este consacrat metodelor si sarcinilor studierii istoriei valorilor, sensurilor si funcfiilor cazurilor in Unibile slave. In primele pagini autorul se ocupâ de încercârile lingviçtilor din secolul trecut de a rezolva problema apari-tiei §i dezvoltàrii sistemului cazual In limbile indo-europene. Astfel, S. B. Bernstein este de acord cu acei lingviçti care considerà cà In procesul de dezvoltare declinarea indo-europeanà a suferit transformàri profunde. Monumentele scrise, mai aies cele slave, reflecta
o	perioadà relativ tlrzie In istoria declinùrii, cu un sistern cazual deja format. De aceea Inceputurile cazurilor trebuie càutate In perioada preistorica.
      Toate încercârile de prezentare detaliatà a procesului de formare a cazurilor n-au dat însâ rezultatele açteptate. Din lipsà de material, problema apartyiei cazurilor era rezolvatà apriori ìn functie de teoria dominantà In momentul respectiv.
      Dacà lingviçtii au introdus de mult metoda comparativ-istoricà In studierea foneticii §i morfologiei, In domeniul sintaxei continuâ sâ mai fie încâ folosite metode, care încâ ìn secolul al XIX-lea provocau obiectii serioase. Astfel, s-a înrâdàcinat pàrerea cà un comparativist — cercetàtor ìn domeniul sintaxei se poate dispensa de istoria limbii. De aici popularitatea lucràrilor acelor autori care potriveau diferite fenomene sintactice unor scheme gata elaborate. Imperfec{iunea metodelor concrete de cercetare a dus la reducerea interesului pentru problemele sintaxei. Multi 1 ingvisli au cerut sà se renun{,e la încercârile premature de rezolvare a originii sistemului cazual, subliniind necesitatea prelucràrii minufioase a materialelor fiecàrei limbi indo-europene ìn parte.
     O	mare importanza in studierea sintaxei o are lucrarea lui A. A. Potebnea, Ha 3anucoK no pyccKoü epa.uMamuKe (patru volume, ìncepìnd cu 1874), in care marele cercetàtor rus ì§i propune sà studieze valorile cazurilor çi corelatia dintre eie. Munca lui s-a concentrât asupra interpretàrii materialului cercetat §i nu se irosette ìn considerata arbitrare despre epocile de ìnceput ale istoriei declinàrii indo-europene.
     De asemenea, de o mare ìnsemnàtate pentru rezolvarea problemelor sintaxei sìnt cercetârile lui I. Speier, care a dat o loviturà serioasà acelor cercetàtori ce-si formau pàrerile despre natura limbilor indo-europene, sprijinindu-se pe o singurà limbà — de obicei greaca sau vedica.
      Cercetârile concrete ale unor lingviçti, ca germanistul G. Winkler, s-au reflectat pozitiv asupra studiului istoriei cazurilor. Cercetàtorii tind sà stabileascà procedee sigure in determinarea valorilor cazurilor, a functiilor lor sintactice, sa fixeze principiile studierii sinonimiei cazuale.
      Multor lingvisti din sec. al XIX-lea li se pàrea cà studiul genezei flexiunii cazuale va da ràspuns la chestiunea formarti sistemului cazual ìn ìntregime si va ajuta la stabilirea celor mai vechi sensuri ale cazurilor. Primul care s-a ridicat ìmpotriva acestei conceptii a fost B. Delbrück. Desi si alfi lingviçti au luptat ìmpotriva ei, aceastà teorie s-a extins fi a jucat un rol negativ in cercetarea cazurilor indo-europene.
      In continuare, prof. Bernstein aratà sarcinile ce stau ìn fa|a cercetàtorilor istoriei cazurilor, subliniind importanza studierii istoriei flexiunii cazuale ìn limbile ìnrudite ìndeaproape, ca de exemplu, limbile slave ; apoi reconstituirea, pe baza metodei compa-rative-istorice, a celor mai vechi aspecte ale flexiunii in limba bazà, stabilirea genezei flexiunii cazuale ìn indo-europeanà. Prof. Bernstein atrage atentia asupra specificului folosirii metodei reconstrucfiei ìn domeniul sintaxei. Dacà in domeniul foneticii si al morfologiei
373