fi tâgâduitâ. Argumentele care se aduc astazi in favoarea existen^ei limbii balto-slave comune sìnt cu mult mai convingàtoare si mai numeroase decìt obiectiile. Numai admitìnd ca reala existera unei perioade de comunitate a stràmosilor slavilor §i bal|;ilor, vom fi in stare sâ explicàm in mod just originea inova^iilor atìt de caracteristice ambelor grupuri. în felnl acesta, pozifia specifica a balto-slavei in clasificarea genealogica a limbilor indo-europene capata o interpretare cu mult mai apropiatà de realitatea istoricà, arheologicà, etnica si lingvisticâ. Evident, asemânârile dintre eie nu pot fi puse numai pe seama faptului ca atìt slava cìt si baltica provin din acelaçi izvor — din indo-europeana primitiva 22. Cu atìt mai putin este de presupus ca aceste trâsâturi comune sâ fie rezultatul unor evoluii paralele, independente, autonome.
    Cum se prezintà, in schimb, situatia cu limbile italo-celtice pentru care, de asemenea, s-a pus problema existentei unei epoci de comunitate lingvisticâ? 23 Emisa in secolul trecut de C. Lottner, ipoteza aceasta a fost împâr-tâsitâ, între altii, de G. Dottin, H. Hirt, S. Feist çi, mai aies, de A. Meillet 24. Dar argumentele care ar pleda pentru italo-celticà, pe de o parte, sìnt incorna parabil mai putine si mai neìnsemnate decìt cele invocate de adepti unitàri balto-slave, iar pe de alta, pierd din greutate, dacà le privim in lumina noilor descoperiri indo-europene 25.
    Cercetarea atentà a concordantelor lingvistice balto-slave ne întâreste convingerea ca eie constituie rezultatul interferen^ei ìndelungate dintre cele douâ triburi, dupà desprinderea lor din indo-europeana comunà 26. Elementele caracteristice se manifesta deopotrivâ in sistemul fonetic, in structura grama-ticalâ, ìn derivare §i, mai cu seamâ, ìn domeniul vocabularului. Pe unele din eie ne propunem sâ le analizàm aici.
    7.	1. Yocalele a §i o mostenite din indo-europeanâ au dat ìn perioada balto-slavà a. Aceeasi soartà a avut-o si a 27. lllterior a trece, in limbile slave, la o 28. Cîteva exemple : v. pr. ackis (ochi), lit. akìs, let. ars, v.sl. oko ; v. pr. assis (osie), lit. asìs, let. ass, v.sl. ock ; v.pr. naktin (noapte), lit. naklis, let. riakts, v.sl. houitk, r. hohò; lit. ariù (ar), let. art (a ara), v.pr. artoys (plugar,
    32	Vezi si S. B. Bernstein, Eajimo-cjiaonucKan a3biK<>ean cooòufuocmb, ìn CjiaenHCKaa (fiujiojioeu.i, I, 1958, p. 46.
     23	Chestiunea este discutati pe larg de A. Meillet în Esquisse d'une histoire de la langue latine, Paris, 1928, pp. 16 — 17. Vezi çi: Les dialectes indo-européens, Paris, 1908; ed. a Il-a, 1922; Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, ed. VIII, Paris, 1937.
     24	A. Meillet a sustinut ipoteza comunitâtii italo-celtice chiar çi atunci cînd faptele hitite §i cele toharice dovedeau câ nu poate fi vorba de inovatii, ci de mentinerea unor trâsâturi arhaice moçtenite din protoindo-europeanà.
     25	Asupra lor vom reveni ulterior (pp. 93, 101).
     26	Numai în felul acesta s-ar putea elimina subiectivismul, care, dupa pârerea lui W. K. M a t h e w s, joacâ un anumit roi în concep^ia adep^ilor comunitàri lingvistice balto-slave. Vezi W. K. Math e w s, op. cit., p. 43.
     27	Dintre lucrârile recente care trateazâ soarta lui a (schwa indogermanicum) vezi: Bonpocbi MemoduKu cpaeHumeAbiio-ucinopu'iecKoeo u3yHenun un()oeoponeücKux s3biuoe, M3.H-CTBO AH CCCP, Moscova, 1956, pp. 155—158; J. Kurytowicz, L'apophonie en indo-européen, Wroclaw, 1956, pp. 166 — 252.
     28	în legâturâ eu aceasta vezi J. S. Otrçbski, Cjiansmo-ôa.imuücKoe hjukogoc eduHcmeo, « Bonpocu H3MK03HaHHH », nr. 5, 1954, p. 28. Teza lingvistului polonez este combâtutâ de S. B. Bernstein (Ba.imo-cjiae.iHCKaz H3UKoean cooôufnocmb, p. 52). în orice caz e caracteristic faptul câ atît în limbile slave cît si în cele baltice a, o çi a s-au contopit. Acest procès este inclus si de alti invadati în categoria inovatiilor balto-slave. Vezi, de pildâ, O. H u j e r, Beedenue s ucmopuio neiuckozo .<i3t,ma (traducere dupâ editia a treia cehâ), Moscova, 1953, p. 44.
93