(MDGR, V, p. 625). în cazul acestor toponimice nu poate fi vorba de o pariicu-laritate fonetica ucraineanâ, deoarece o forma slavâ de est ar trebui sa prezinte fenomenul pleofoniei în prima silabâ (oro în loc de ta)6. Aceeaçi trecere gn > hn trebuie presupusâ si în cazul hidronimului Blahnita din raionul Vînju Mare. Forma mai veche va fi fost *Blagnita, în care grupul tn al formei Blatni\a, atestatâ în sec. al XIV-lea 6, a devenit en, apoi gn çi în sfîrçit hn 7. Cf. vratnifâ ( < si. vralînica, cf. bulg. epamnuK « poartâ », s.-cr. vrulnicc « vranitâ ») > vrae-nitâ > vragnilâ >vrahnilâ> vranitâ8.
    Asadar apelativul bahnâ, râspîndit odinioarâ çi în Oltenia §i Banat, unde apare ca toponimie, a avut o forma mai veche bagna, care reprezintâ un *bagno din graiurile slave vorbite odinioarâ în sudul teritoriului limbii romîne. Frecven£a atît de mare a lui bahnâ în Moldova, unde e foarte freevent §i ca toponimie, se explicâ prin coincidenta lui bagnâ, bahnâ mai vechi eu un împrumut mai recent din ucraineanâ. Nu e nevoie, açadar, sa presupunem, ca I.-A. Candrea, fie câ a circulât în slava veche o forma *balxno alâturi de bagno, ceea ce e eu totul neverosimil, fie câ a existât în trecut în parlile Mehedintului o populace ucraineanâ (ruteanâ)9.
    Un diminutiv al lui Bahna, anume Bahnifa, din raioanele Hîrlâu, Negreçti sì Piatra-Neamt10, apare si cu lì dispârut : Banita (MDGR I, p. 237) (cf. vrahnitâ > vranitâ).
    Trecerea lui g la h o constatali! §i în toponimicele moldovenesti Brahariul (MDGR I, p. 587), Brâhâsest-i (MDGR I, p. 609-610) çi Brâhâsoaia (MDGR
I,	p. 610), care sînt formaci romînesti. Brahar(iu) e termenul obiçnuit mol-dovenesc pentru « bragagiu ». Pe brâhas nu 1-am gâsit atestat în nici un dictionar, dar formata e clarâ (eu sufixul -as). Sensul a fost acela de «bragagiu». La baza amînduror derivatelor stâ substantivul brahâ « bragâ » orz mâcinat întrebuintat la fabricarea berii » < ucr. ôpaea.
     6 Toponimicele Draglia, Drahna au la baza nuinele de persoana Dragna (Druhna). Cf. numele de persoana Dragnea. Despre Dragna, o valcea in fostul judet Olt, se zice in MDGR (V, p. 219) ci ì§i are numele de la un cioban. iji in Moldova a existat numele de persoana Dragna (vezi Cost. I, p. 538, II, p. 480).
     6	Vezi Documente privimi istoria Romlniei, B. Tara Romineascà, veacul XIII, XIV §i XV, p. 61 ; P. P. P a n a i t e s c u, Documentele Tàrii Rominepti, I. Documente interne, Bucure§ti, 1938, p. 88: na Kiuthhuh (anii 1409 — 1418).
     in indicele numelor de locuri la volumele pentru veacurile XIII—XVI ale documentelor din Tara Romineascà (Documente privind istoria Rominiei, B. Tara Romineascà, veacurile XIII— XVI, Indicele numelor de locuri, Ed. Academiei R.P.R. p. 13, 101, 122, 129), Blatni(a e considerata eronat ca fiind Mace§ul de Jos, raion. Gura Jiului.
     7	Blahnita nu poate fi un derivat al lui vlachi « romin » cum a presupus N. Drfiganu (Romlnii In veacurile IX—XIV pe baza toponimiei fi a onomasticei, Bucure§ti, 1933, p. 436, 570) §i cum admite acad. Iorgu Iordan (Nume de loc, p. 261). Forma documentai Blatnifa e o dovadà cà avem a face cu un derivat de la blato «balta, rala§tinà»: blat(:,)na (dolina) « (valea) inlàstinoasa » + sufixul -ica care are functiunea de a substantiva adjective. Vezi Miklosich, p. 210 [94], E de remarcat ca de la vlachi nu poate fi format un adjectiv cu sufixul -hn- fàra ca eh sa se palatalizeze, devenind s.
     8	in unele regiuni vragni(à a devenit vramni{à apoi vramità. Numele de sate Zlagna din fostele judete Severin si Tirnava Mare prezinta trecerea lui in (Zlatna) la gn (dupa ce a trecut prin faza cn). Numele oraselului Zlatna din Mun(,ii Apuseni e rostit de localnici Zlagna.
     Privitor la toponimicul Bahna a se vedea Iordan, Nume de loc., p. 34.
     9	I. A. Candrea, Introducere in studiul toponimiei, cu privire specialà asupra Olteniei fi Banatului (Curs litografia!, Facultatea de filosofie ?i litere din Bucuresl.i, anul ?colar 1927—28), p. 9—10.
    10	Vezi Iordan, Nume de loc., p. 34.
43