formaci feudale cu o intindere egalà sau mai mare ca a Moldovei : Mazovia, Podolia si áltele 1. Cind studiem politica externa a statelor din ràsàritul Europei, intilnim, in veacurile XIV—XV, o complexitate de interese §i tendinee, departe de o politica unitarà si consecventà. De aceea, atit Alexandru cel Bun, cìt si inainta§ii lui, au trecut prin inai multe faze de prietenie si alianjà cu Polonia, alternind cu áltele de dusmànie si neincredere, fiind silici sà-si adapteze atitu-dinea la imprejuràrile vietii feudale din Polonia, Ungaria si Litvania, impre-juràri care se schimbau foarte repede; de aici repetarea la intervale scurte a actelor de omagiu ale Moldovei fa j,à de Polonia, care trebuiau mereu innoite, semn de politica instabilà.
    In aceste imprejuràri, se incheie primele acte de colaborare militara a Moldovei cu Polonia.
    Prima colaborare cu Polonia impotriva cavalerilor teutoni. De la urcarea in scaunul Poloniei a lui Vladislav Iagello, adicà de la unirea personalà a Poloniei cu Litvania, ràzboaiele polono-prusiene, de aparare impotriva cava-lerilor teutoni, urmate de o ofensivà impotriva lor, se tin lant. Ràzboiul interniitent de la 1386, data unirii polono-litvane, ia forme hotàrite in anii 1395 — 1396. Dupà incheierea unei paci, care este mai degrabà un armisti|iu, urmeazà de la inceputul veacului al XV-lea, pinà la sfirsitul domniei lui Alexandru cel Bun in Moldova, inca patru ràzboaie polono-prusiene: primul intre 1402 §i 1404, al doilea in anii 1409 — 1411, cind are loc bàtàlia de la Griin-wald, al treilea in anul 1411 §i al patrulea in 1422. 2
    Pentru Polonia, prezenta cavalerilor teutoni in Prusia reprezintà nu numai ìntreruperea legàturilor cu Marea Baltica si cu gurile Vistulei, dar si o primej-die de cotropire. Teutonii, a§ezafi in Prusia veniserà ca reprezentanti ai cru-ciadei impotriva triburilor slave, pàgine. Desi acum, de la crestinarea litva-nilor, nu mai erau pàgìni in aceste pàr^i, totusi cavalerii ì§i continuau actiu-nea de supunere treptatà a slavilor. De aceea, participarea Moldovei la ràzboaiele cu teutonii, de care se legau interese vitale pentru Polonia, este un fapt de mare importantà in istoria apàràrii Europei ràsàritene, un moment de solidaritate a statelor slave si rominesti.
    Prima participare a Moldovei la lupta impotriva cavalerilor are loc in timpul domniei lui Stefan voievod al Moldovei, predecesor al lui Alexandru cel Bun. Stefan sau Stecco (1394 — 1399) fusese ridicat in scaun cu ajutor polon si, precum se stie, el a respins o expedite a regelui Sigismund de Luxemburg impotriva Moldovei3. Despre participarea unui contingent moldovenesc trimis de Stefan-Stefco in ràzboiul cu cavalerii teutoni avem o informatie foarte interesantà, care, dupà cite stim, a ràmas nefolosità de istoricii nostri.
    In 1416, in timpul conciliului de la Constanza, cavalerii teutoni ridicà o serie de invinuiri impotriva lui Vladislav Iagello, regele Poloniei, pomenind si de evenimentele mai vechi, de la inceputul domniei acestui rege:
    « Cite curse pregàtea regele Poloniei dupà botezul sau (1386) impotriva ordinului cavalerilor, se vede in aceea cà atunci el a dat in càsàtorie pe o rudà a sa lui Stetco, voievodul Valahiei Mici, pentru ca acesta sà-1 ajute cu
o	mare multime de arcasi impotriva ordinului. Iar acela s-a folosit de ocazie, ràsculindu-se impotriva domnului nostra, regele Ungariei si al romanilor
1	Vezi Polska Akademia, Institut Historii, Historia Polski, 1957, I —1, pp. 617 — 620.
     2	Historia Polski citata, I —1, pp. 562—583, §i I. D^browski, Dzieje Polski sredniotviecznej, II, Cracovia, 1926, pp. 247 — 249, 265 — 268, 278 — 279, 295.
3	Cf. P.P. Panai tese u, Mircea cel Batrin, Bucurest.i, 1944, pp. 235, 248—252.
226