ani lumino§i » pentru a-i inmina cele 100 de tomuri ale « carnetelor sale de partid » 31. In « Norul in pantaloni » muncitorii sint de neinvins pentru cà Jin in pálmele lor « curele de transmisie ale universurilor » ; tot aici poetul admirator al revolujiei, se angajeazà sa-si smulgà sufletul, sà-1 calce cu picioa-rele pe caldarim, ca sa devinà mai mare, §i a§a, insingerat, sà-1 arboreze ca steag. In « Misteria Buff » locul actiunii este globul pàmintesc, iar drumul oamenilor muncii spre « pàmintul fàgàduintei » (comunismul) trece si prin iad §i prin rai. In « 150 000 000 » lupta dintre proletariat si burghezie e imaginatà la modul folcloric, urmind sa se decida printr-un duel ìntre rusul Ivan si Vudro Vilson. Primul este zugrávit ca un autentic bogatir din bìline.
    Hiperbolele intervin in poemele lui Maiakovski in cele mai neprevàzute situatii, àtit in satire (Gompers e imaginat ca un om càruia nu i-a ràmas decit partea dreaptà — un ochi, o ureche, o jumàtate de ñas etc., cea stinga fiind vinduta burgheziei), cit si in poemele eroice §i in cele antiràzboinice, §i chiar in poeziile de dragoste, unde Maiakovski definente in felul urmàtor adevàrata iubire :
                 JIioShtb —
                           3T0 C npOCTblIIb,
ñeccoHHHueií pBamix,
                 CpHBaTbCH,
                        peBuyn k KonepHHKy,
                   ero
                     a ne Mywa Mapi>ti HBainm,
                    CHHTafl
                       CBOHM
                            COnepHHKOM.
    Dar, de bunà seamà, cel mai ilustrativ pentru pasiunea hiperbólica a lui Maiakovski este poemul « Despre asta » (« flpo 9to »). Chinuit de indoialà, poetul ìndràgostit vrea sa vorbeascà la telefon cu iubita, insà aparatul devine incandescent indatà ce este atins de mina sa. Cind, in sfirjit, cere sa i se facà legatura si a minta numarul (telefoanele automate nu fuseserà incà inventate atunci), sentimentul irupe cu atita furie pe fir incit statiunea de telefoane se pràbu§e§te ca dupà un cutremur ; infruntarea cu iubita e asemànatà cu un duel (bucàtàreasa care s-a dus sà-si cheme stàpina e «martorul») ; desfàsurarea e urmàrità de intreg universul care incremene§te in asteptarea ràspunsului; coplesit de gelozie, poetul respins se transformà intr-un urs, lacrimile sale inunda camera, strada, orasul. Cocotat pe pernà-banchizà, ursul-poet porne§te intr-o lunga càlàtorie, la capàtul càreia il intilneste, pe un pod peste Neva, pe omul de-acum §apte ani (eroul poemului « Omul »), pe care nu 1-a làsat atunci sà se sinucidà din cauza dragostei si care-i cere acum sà-1 salveze gàsind in lume dragostea neìntinatà de spiritili mie burghez etc... Tot poemul e
o	suità de cele mai fantastice aventuri, poetul deplasindu-se cu uluitoare facilitate dintr-un loc in altul pentru ca in cele din urmà, dezamàgit §i transformat in pasàre càlàtoare, sà fie ìmpu§cat de dusmanii sài (vinàtorii). Abia dupà
     31	Imaginea aceasta totdeauna se saràceste in traducere, pentru ca §i aici gran-doarea reiese — cura se ìntimplà atít de des la Maiakovski — dintr-un joc subtil de cuvinte. In rusente « nap-nuiiian KHiijKKa » ìnseamnà si carnet de partid, ?i — cu o oare-care licentà — o carte pàtrunsà de spirit de partid. De aici echivocul extraordinar de sugestiv din ultimul vers, prin care poetul subliniazà cà de§i nu e membru de partid, ca poet — e un poet ele partid :
                       Bee CTO TOMOB
                                MOHX
                                            IiapTHHHUX liHHWei!.
152