din port la schelä, diri ci^iva saci se iveau intimplätor fie teava unei pusti, fie tocul unei alte arme. Unii comisari de politie aträgeau atenfia cite unui bulgar, dar puneau degetul la gurä, adicä voiau sä spunä cä väd totul, dar sint gata sä-i ajute»38.
    De altfel, adäugäm noi, autoritätile din Giurgiu inchiseserä ochii mai de mult. Räscoala din aprilie fusese pregätitä de un comitet revolutionär care funcionase la Giurgiu cu vreo patru luni de zile mai inainte, intr-o casä pe care revolucionara o numeau « cazarma ». Iatä ce relateazä despre aceasta Nicola Obretenov: « Oricit am fi lucrat noi in tainä, spionii turci mirosiserä ceva. De cräciun veni Gorov sä ne spunä la mul^i ani, dar gäsi la poartä un sergent de polizie, care läsa pe oricine sä intre, dar nu-1 mai läsa sä iasä din casä. Gorov, pe care-1 numeam « cónsul bulgar », nu putea sä ne ajute cu nimic, deoarece era §i el arestat ca §i noi. La intrebarea de ce este pus sä päzeascä, sergentul räspunse cä i-a dat ordin « domnu polipai ». Atunci Stambolov si Dragostinov... se duserä sä se plingä mai intii politaiului. Cind acesta ii injurä, ei se duserä la procuror si se plinserä de atitudinea politaiului. Atunci procurorul veni mai intii la politai §i ii spuse cä-1 va da in judecatä, iar dupä aceea veni §i la noi. Dupä ce izgoni straja, ne spuse sä ne imprästiem pentru citva timp, ca sä nu se facä din aceasta o problema diplomaticä, deoarece pe atunci Rominia era vasalä Turciei. Pe urmä aflaräm noi cä politami din Giurgiu era armean si fusese cumpärat de spionul ture Hagi Bohoz, la fei armean, ca sä ne prindä §i sä ne predea politiei turcesti din Rusciuk, ducindu-ne intr-o noapte pe gheatä, deoarece Dunärea era inghe^atä »39. Pasagiul este foarte interesant. Observäm cä spionul ture nu avea nici o incredere in autoritätile romine^ti, ci numai intr-un singur polipai cumpärat cu bani si care trebuia sä-i inlesneascä prinderea revolutionarilor si trecerea lor pe furis peste Dunäre. Normal ar fi fost — pentru
o	politicä loialä — ca ace§ti revolucionan, care erau supusi turci, o datä desco-periti, sä fi fost predaci indatä lui Asim de la Rusciuk si aceasta prin concursul tuturor autoritäj:ilor romine§ti. Prinderea si trecerea pe furis la Rusciuk a acestor revolu^ionari e o dovadä clarä de convingerea turcilor cä unele autoritàri romine§ti sprijineau pe räscula^i, ceea ce o dovedeste de altfel §i atitudinea clarä a procurorului. De§i consideräm cä pasagiul e complet edificator, merita sä fie subliniate §i alte douä elemente. In primul rind, atunci cind la cererea lui Kogälniceanu, directorul Herisescu din Ministerul de interne a venit la Giurgiu in anchetä, acesta s-a märginit sä cerceteze doar hotelul « Basarab ». Dacä ar fi vizitat si micul hotel « Kiselef » sau citeva hanuri din oras, ar fi dat u§or si peste cetasi §>i peste arme. Fie din proprie ini^iativä, fie din cauza directivelor primite, fie din dibäcia autoritäyior locale, — aceasta nu o stim — Heri§escu n-a fäcut-o sau cel putin n-a menponat-o in acel raport scris dupä care s-a trimis o copie lui Asim.
    Tot autoritätile locale din Giurgiu au fost acelea care, cu toatä vigilerà ordonatä pe hirtie de Kogälniceanu, n-au vrut sä cerceteze cauza pentru care §coala bulgarä de la Giurgiu fusese asaltatä in cele cìteva zile dinaintea imbar-cärii lui Botev de numeroase telegrame cu continui « comercial », ce nu fuseserä adresate niciodatä unei asemenea institu^ii culturale si care de fapt anun^au cä in porturile dunärene ceta§ii erau gata si asteptau trecerea vasului Radetzki 4o.
    38	Zahari Stoianov, Xpucmo Eomboe, Russe, 1891, p. 331.
     39	N. Obretenov, op. cit., pp. 249 — 250.
     40	Z a h a r i Stoianov, op. cit., pp. 328 — 330.
262