càlitative si cantitative in ultimii ani a cercetàrilor in domeniul slavisticii la noi §i, in special, al filologiei slavo-roinìne.
*
*	*
*	Cercetatorii anilor viitori vor serie, farà ìndoialà, o istorie a slavisticii romì-neçti, cu toate succesele ei remarcabile de-a lungul celor aproape o suta de ani de existera, dar çi cu râtâcirile si câutârile zadarnice, provocate nu o data de idei preconcepute, anti§tiinj;ifice, nazionaliste. Una dintre sarcinile noastre de astazi consta in preluarea a tot ce este pozitiv çi valoros ìn cerce-tarile de slavistica romìneasca din trecut si, in acelasi timp, ìn criticarea si înlâturarea definitiva a teoriilor antistiinjifice, eronate, nazionaliste, privi-toare mai ales la Telatile slavo-romìne de-a lungul veacurilor.
       Trebuie spus însâ câ, spre cinstea slavisticii romîneçti, cei mai buni slavisti ai noçtri din trecut s-au situât aproape totdeauna pe pozi|;ii ferme, obiec-tive, aducînd contribu|ii de valoare çi luminìnd prin cercetarile lor nume-roase probleme controversate din istoria poporului romîn çi a evolu|iei limbii sale ìn contact cu limbile slave. Slavistica romìneasca ì§i are originea in lucrà-rile pre^ioase ale lui B.P. Hasdeu, primul care a apreciat just importanza docu-mentelor slavo-romìne, valorificìndu-le prin publicarea in bogata sa colecZie Arhiva istorici a Romìniei (1865—1867) 4 ; in DicZionarul lui A. de Cihac (Dictionnaire d’étymologie daco-romane. I. Éléments latins..., II. Éléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Francfurt a/M., 1870 — 1879), care, eu toate greçelile çi exagerârile sale, inaugureazâ studiul çtiin^ific al voca-bularului limbii romine, fiind primul nostru dicZionar etimologie 5 ; in impor-tantele publica^ii de documente çi cronici slavo-romìne, insolite de ample studii çi comentarii ale lui I. Bogdan, « primul nostru filolog slavist în sensul adevârat al cuvîntului »6. loan Bogdan are meritul de a fi introdus çi sus^inut eu tarie în filologia çi istoriografia romînâ un spirit çtiin^ific, obiectiv 7, care a permis cercetâtorilor din deeeniile urmâtoare sa duca mai departe studiile lingvistice propriu-zise, pe care el însuçi n-a avut posibilitatea sa le dezvolte în toatâ extensiunea necesarâ.
      La înccputul secolului nostru apare primul volmn al cunoscutei Histoire, de la langue roumaine (Paris, 1901), datorit ilustrului istorie al limbii romîne Ovid Den^usianu, spirit sintetic, cu o larga orientare, care a dat în capitolul « Influença slavâ » (pp. 237 —287) un tablou amplu çi veridic al rela^iilor lingvistice slavo-romîne. Cam în acelaçi timp si în deeeniile urmâtoare îçi dezvoltâ activitatea prodigioasâ, dar nu întotdeauna suficient de riguroasâ çi obiectivâ, titularul celei de a doua catedre de slavistica din Zara noastrâ — IlieBârbulescu, numit în 1905 profesor la Universitatea din Iaçi, autor a numeroase lucrâri, dintre care unele — în ciuda caracterului lor polemic — îçi pâstreazâ valoarea
4 Asupra activit&tu de slavist a lui B. P. Hasdeu vezi D. M a c r e a, Opera lingvis-
   ticà a lui Bogdan-Petriceicu Hasdeu, LR, III. 1954, nr. 3, p. 11 si urm.
        6 Vezi L. §àineanu, Istoria filologiei romine, ed. 2, Bucure§ti, 1895, pp. 198—206.
       6	D. Mac re a, Opera de slavist a lui loan Bogdan LR, iV, 1955, nr. 4, p. 7. Vezi iji D. P. Bogdan, loan Bogdan. Activitatea ftiinfificà fi didacticà, RSL, III, 1958, pp. 187-207.
         7	Vezi, in acest sens, leccia sa inaugurala la Universitate (1891), Insemnàtatea studiilor slave pentru Romini (Bucure§tì, 1894); de asemenea: Rominii fi Bulgarii. Raporturile culturale fi politice intre aceste douà popoare, Bucure§ti 1895 ; Istoriografia rominà fi probie-mele ei attuale (Academia Romina. Discursuri de recep(ie, XVII), Bucure^ti 1905.