autorul analizeazà in mod just evoluta cìntecelor in raport cu dezvoltarea istorico-socialà a poporului §i dà o analizà amànuntità istorico-geneticà. 0 incercare de studiere comparativa a cintecelor haiducesti slave de sud o reprezintà studiul Tvetanei Romanska-Vranska OSufu ocoèenocmu na ótJieap-CKume il cp'bócKume xaüdyuiKii nemu (Caracteristicele comune ale cintecelor haiducesti bulgare §i sirbe§ti), « CjiaBHCTHueH cSopHHK », II (1958). Traditile epice ale regiunii Dimitrov formeazà obiectul studiului §tefanei Stoikova.
     In legàturà cu làmurirea problemei specificului creatiei poetice populare se ridicà pe primul plan o altà problemà importantà, pujin analizatà in folcloristicà pìnà in 1944, §i anume studierea creatiei personale cintate a creatorilor populari § i a executanfilor talentati de cintece populare. Aparitia acestei probleme se datoreste atentiei deosebite, acordate de opinia publicà culturalà purtàtorilor §i propagatorilor creajlei populare. Ca materiale de o mai mare insemnàtate pot fi citate Tpu noKo.ieituii napodmi neeuifu (Trei generaci de cintàrej;e populare), « M3BecTiiH na ÜHCTHTyTa 3a My3iiKa », I (1952) de Raina Katarova-Kukud'ova ; Ejiena B.Hhkogci u nemume na 6ecapa6cKume óhAsapu (Elena V. Iankova $i cintecele bulgarilor din Basarabia), «IlsBecTUH uà Mhctm-TyTa 3a My3HKa», I (1952) de dr. S. Giugiev; flado Mano-aemop u u3mjiHumeji na napoduu necnu orn c. Macjioeo, CocJjuucko (Mos Mano—autor §i executant de cintece populare din satul Maslovo, reg. Sofia), « H3BecTHu na ETHorpa(J)CKHH hhcthtyt », I (1953) de dr. Jv. Romanska-Vranska ; Hapodnuam neeeif. dado Buho Borneo om c. Cnacoeo ,lIupnancKo (Cintarceli popular Vicio Boncev din satul Spasovo, reg. Cirpan) (1954) de G. Keremidciev; My3UKaAHO-(poAKJiopHU npoaeu e IlAoeduecKomo u3A0Mcenue npe3 1892 (Manifestàri muzicale-folclorice in expozitia de la Plovdiv din 1892), « M3BecTiiu Ha ÜHCTHTyTa 3a My3HKa », II (1955) de H. Vakareslki §i A. Primovski. Toate aceste lucràri con^in observatii §i date pre^ioase care aduc un aport insemnat la rezolvarea problemei creatiei mae§trilor populari ai cuvintului §i cintecului.
     In folcloristica contemporanà bulgara se analizeazà, desi nu ìntr-o màsura indestulàtoare, §i problema rela^iei dintre folclor § i literatura. Mai serios se opre§te asupra ei P. Dinekov in articolul sàu <VojiKAop’bm il ucmopunma na ó^Azapcnama Aumepamypa (Folclorul §i istoria literaturii bulgare), in revista « JIiiTepaTypua mhcbji », an I, nr. 6, 1956. In acest artieoi el sustine pàrerea cà folclorul bulgar de pinà acum nu se poate impárti pe perioade ca literatura bulgara, deoarece o serie de parti importante ale sale nu sint studiate de ajuns. Raportul dintre folclor §i literatura se analizeazà si in articolul lui V. Vàlcev rio hhkou npoÓMMU na ÓKAzapcnua (fioAKJiop u na Aumepamypama nu (Asupra unor probleme ale folclorului bulgar si ale literaturii noastre), In revista « Hobo BpeMe », nr. 3 (1958).
    In afarà de temele enumerate mai sus, folcloristii bulgari se ocupà §i de problemele care se leagà de alte creaci din folclorul bulgar. Astfel, asupra ghicitorilor bulgare pregàteste o lucrare amplà Stefana Stoikova. Proverbele áínt analízate in articolul Tvetanei Romanska-Vranska B'bAzapcKume napoduu nocMjauuu c ucmopmecKa meMamuna e cpaetiemie c nocAoeui^ume na ocmana-jiume CAaeaHCKU hapodu (Proverbele populare bulgare cu tematicà istoricà in comparatie cu proverbele celorlalte popoare slave), «CjiaBHHCKa <|>HJi0Ji0rHH », Culegere de articole, III (1958). In legàturà cu sarcina de cunoastere a grupelor nazionale stràine din Bulgaria. ìmpreunà cu cercetarea caracteristicilor
333