Dr. Ivan Popovic, Contribu{ie la studierea cuvintelor rominesti in limba sìrbo-croata, retipàrit din revista «Lumina», anul IX, nr. 3—4, 1955, Vìrset, Jugoslavia.
     I.	Popovic prezintà in articolili sàu « o parte din materialul lexical care pina in prezent n-a fost inregistrat sau uzat » de etimologisti, materialul fiind luat din diferite domenii ale graiurilor sìrbo-croate.
     Trebuie menzionai ìnsà cà in articolul lui I. Popovió slnt numai vreo cincispre-zece cuvinte a càror etimologie n-a fost stabilita pina acum. Acestea sint: bukures(-ita), m. « ceartà, hàrmàlaie, gàlàgie », doj « 2 », furka, f. « macini de tors », fuznem, 1. sing. prez. «o iau la fuga, imi iau talpaijita>>, garda f. «ingradire pescàreascà in rìu pentru prinderea pe$telui », hora, f. « joc romìnesc pe care il joacà §i sirbii », kas, m. « brinzà abia scoasa din strecuràtoare », klopotar, m. « clopot pàstoresc, talanga », korindati « a ìndeplini oarecare obiceiuri religioase in seara de ajun », moia, f. « moa§;l », pomana, f. « pomanà », vicor(a)k, .m. « copil », zarica, f. «un fel de brinzà uscatà», zok, m. «un fel de joc, hora ». Pentru restili cuvintelor se fac considerati! pe baza etimologiilor date de P. Skok, IL Barié, S. Pu§cariu §i altri, sau se inregistreaza forme noi ale cuvintelor cu etimologie deja stabilità. Astfel, cuvinte ca budza, burdelj, brindza, kolastra, kopsa, macuga iji aitele pe care le citeazà 1. Popovic le gasim §i in lucrarea lui S. Pu§cariu, Studii istroromine, II, Bucure§ti, 1926.
      In articolul lui I. Popovic siivi discutate in total, in ordine alfabeticà, 34 de cuvinte ìmprumutate din limba rominà. Unele din aceste cuvinte se folosesc pe o arie lingvisticà mai intinsà, ca de exemplu, budza, burdelj, faèa, furka, kolastra, macuga, skuteljka, trze, altele se intilnesc numai in anumite graiuri.
     Ne vom opri mai jos asupra unor probleme din articolul citat.
     Majoritatea cuvintelor date ca imprumuturi rominesti, dupà cum subliniazà autorul, fac parte din terminologia pàstoreascà §i, dupà cum reiese din materialul prezentat, sint intrebuintate in graiurile din Serbia de ràsàrit §i de sud. Acesta este un fapt absolut normal, avind in vedere cà tocmai in aceste regiuni amestecul sìrbilor cu pàstorii romini a fost mai pronuntat decit in alte pàrti de pe teritoriul limbii sirbocroate.
     Dar tocmai in aceste regiuni este de multe ori greu de stabilii dacà un imprumut e de origine romfnà sau albanezà, fiindcà aici gàsim §i relativ multe elemente din limba albanezà. De aceea I. Popovic admite cà cuvintul budza « buzà » in Serbia de est $i Banat provine din limba rominà, iar in Kosovo §i Herfegovina poate veni nemijlocit din limba albanezà. La aceea$i concluzie ajunge autorul §i in ceea ce priveste cuvintul kulme « vìrful acoperiijiilui », In rom. calme « virf », in albanezà kulm, kulme cu acelasi sens.
     Interesantà este evolutia semanticà a cuvintului bukurei (Sta), m., care in scr. inseamnà «ceartà, hàrmàlaie, gàlàgie ». In afarà de aceasta, suiixul -esc in romìne?te derivà adjective de la substantive, iar de la nume proprii derivà nume de localitàti ?i nume de familie care indicà originea: Bucur > Bucuresti1. Or, in cazul nostru acelasi sufix -esc -e$ti a dat substantivului scr. bukurei (-sta) cu totul alt sens.
     In ceea ce prive§te cuvintul del din sìrbo-croatà, I. Popovic ii contestà originea slavà, considerindu-1 un imprumut romìnesc din deal. Autorul considera cà rom. deal nu poate fi separat de forma iliricà delm, ceea ce s-ar confirma, dupà pàrerea lui, prin forma bànàteanà a acestui cuvint — dilmà. Pe de alta parte, autorul afirma cà romìnii ar fi ìmprumutat prea putine cuvinte din terminologia orografica de la slavi. I. Popovié afirmà chiar cà slavii, tràind la ?es, nici n-au avut denumiri pentru dealuri. Deci, scr. del, dijel « este — dupà pàrerea autorului — un imprumut foarte vechi din romine?te, primit incà in vremea cind diftongul romìnesc ea aputut fi ìnlocuit printr-un ,,iat“ slav » (p. 76).
     Argumentele acestea nu ni se par convingàtoare. Nu putem trece u?or cu vederea faptul cà acest cuvint are o mare ràspindire in limbile slave: scr. del (deo), dijel, bulg. dna, celi, dii, poi. dzial, ucr. diji (vezi §i la Miklosich ,\k,\ k , m. collis, mons; A'k hii kk m. mons; aIìakhk, adj. montis) 2. Deci, in slava comunà *déh.
     D.	Danicic este de pàrere cà scr. del «deal» este identic cu deo «parte»3, iar St. Mladenov aratà cà bulg. dsui inseamnà « BHCOMima—mo «eaii aewaTa »4, deci leagà la fel dsui de verbul a Icahth « a ìmpàrti ».
 'Al. Rosetti, Istoria limbii romine, II, ed. II, Bucuresti, 1943, p. 60.
    2	Fr. Miklosich, Lexicon, Vindobonae, 1862—1865.
     3	V. Rjecnik hrvatskoga ili srpskoda jezika, na svijet izdaje Jugoslavenska Aka-demija zfianosti i umjetnosti, Zagreb.
     4	Cf. G. M i h à i 1 à, C.noBa «peBHecjiaBHHCKoro nponcxoKjeHiin b pyMtmcKOM aauKe, anccepTanun Ha coHCKamie y'ieiioii CTcneim Kan,(ii;(aTa (liHjiojiorH'iecKHX HayK, Moscova, 1956 (dactilografiat), p. 163.
384