lucru lndeob§te recunoscut astàzi cà « toponimia noastrà slava trebuie considerata mai curind ca o dovadà a convietuirii ìndelungate intre slavii stabiliti pe aceste locuri si popularía bà§tina§à [romanica §i romanizatà], care i-a asimilat, decit ca o dovadà a lipsei rominilor din nordul Dunàrii, cum au interpretat-o unii istorici §i lingvi§ti din trecut »72.
    In 1952 acad. Iorgu Iordan publicà Nume de locuri romìnesli in República Populara Romina, vol. I (Ed. Acad. R.P.R.), In care un loe important se acordà toponimicelor de origine slavà, « extrem de numeroase la noi ». Acad. Iorgu Iordan se raliazà pàrerii istoricilor si lingvi§tilor nostri de azi, care sus^iii cà, in vechime, slavii « s-au a§ezat prin {inuturile Rominiei actúale ca o populate relativ pa^nicà si cà, datorità acestui fapt, s-au putut amesteca, destili de u§or §i repede, cu populaba romanizatà §i cu bà§tina$ii care nu fuseserà incà romanizaji. Asa se explicà participarea lor la formarea poporului romìn, §i tot asa numàrul enorm de nume topice slave existente alàturi de cele romanice in acelea^i regiuni » (Inlroducere, p. VII).
    Continuind cercetàrile sale mai vechi, expuse mai ales In « Dacoromania » §i « Balcania », acad. E. Petrovici a dat in ultimii ani o serie de articole bine documentate, care ne permit sà intrevedem in viitorul apropiat o lucrare de ansamblu asupra intregii toponimii slave de pe teritoriul patriei noastre73. Bazìndu-se pe cele mai vechi atestàri din documéntele slavo-romine, efectuind o localizare precisà a numelor topice slave cu ajutorul hàrjilor, acad. E. Petrovici delimiteazà cu rigurozitate toponimicele formate de slavi in§i$i de cele care puteau fi date de populaba romineascà cu un nume comun de origine slavà (de ex. Dumbrava). ìn acest fel, existenja slavilor in vechime pe teritoriul patriei noastre capàtà contururi din ce In ce mai precise, numeroase topo-nimice putindu-ne indica, prin aspectul lor fonetic, grupul dialectal càruia li aparfinea o populate slavà sau alta, care a làsat urme in toponimia romineascà 74.
     Mai pu^in riguros in studiile sale toponimice este P. Olteanu, care, pe baza unor lucràri ale cercetàtorilor slovaci, incearcà sà explice unele Numiri slave in Transilvania de nord cu ajutorul limbii slovace 75.
    In sfir^it, amintim aici pentru interesul pe care-1 prezintà din punct de vedere istorie §i lingvistic articolili lui I. Pàtruf, Denominations multiples des villes slaves en roumain 76 (numele ora§elor Moscova, Kiev, Lvov, Cracovia in limba romíná veche §i moderná).
    Probleme de slavà veche «¡i slavonà pe teritoriul Járilor Romine. Mai pu^in a fost studiatà slavona din tàrile romine in legàturà cu slava veche §i redac^iile ei medio-slave.
72	D. Macrea, Despre originea fi structura limbii romine, LR, III, 1954, nr. 4, p. 18.
     73	Elementelc slave din limba romíná — márturie a legáturilor istorice dinlre poporul nostra fi poporul rus, LR, I, 1952, nr. 1, pp. 19 — 24; Adjective posesive slave In -j- ca toponimice pe teritoriul R.P.R., SCL, IV, 1953, pp. 63—87; Etimologia toponimicelor Doftana, Dofteana, Doftànef, Doftànita fi a cuvintului dohot, SCL, V, 1954, nr. 1 — 2, pp. 19 — 30; Cjiaenno-6oAiapcKaíi mononu.uuKa na meppumopuu PyMUHCKOÜ Hapoduoü PecnyÓJiuKU, RSI, I, 1958, pp. 9 — 26 (Toponimice de origine slavo-bulgará pe teritoriul R.P.R., CL, II,
1957,	pp. 23 — 46); Numele de persoanà Laiotà in toponimia romineascà, RSI, III, 1958, pp. 13—20; Toponymes roumains d’origine slave présentanl le groupe « voyelle + nasale o pour si. comm, g, in Contributions onomastiques, Ed. Acad. R.P.R., 1958, pp. 33—43.
     74	Vezi §¡ articolili acad. E. Petrovici din volumul de fat5 consacrai toponimicelor slave de pe teritoriul R.P.R. prezentind trecerea g > h.
     75	«Limba si literatura», III, Bucure§ti, 1957, pp. 185—214.
     76	Contributions onomastiques, pp. 45 — 54.
23