Este dar ca analele prusiene infa^ijeaza o icoanà deformata a bàtàliei, ca sa explice infringerea cavalerilor, s-o arate ca rezultatul unei lupte intre o mica oaste viteazà §i un potop uria? de dusmani, care a coplesit-o. De aici umflarea numàrului dusmanilor pina la cifre ridicole. Dar nu numai numàrul ostenilor este de necrezut, ci §i compozi^ia armatei adverse. Cronicile prusiene vor sa arate pe cavalerii cruciaci in indeplinirea misiunii lor de apàràtori ai credinfei catolice, de aceea subliniazà prezenfa Intre du§mani a pàginilor si schismaticilor : turcii care nu aveau ce càuta in Prusia, tàtarii pàgini, ru§ii §i moldovenii schismatici. Nicàieri in cronicile prusiene, moldovenii nu sint pomeniti in lupta de la Griinwald, ca un element distinct de injirarea suspectà a tuturor popoarelor din ràsàritul Europei. Ei figureazà numai in aceastà lista generalà, care trebuie respinsà in bloc de critica istoricà.
    Cronicile care vorbesc de lupta de la Griinwald, in afara celor prusiene, nu pomenesc de participarea moldovenilor. Cronicile rusesti vorbesc numai de litvani §i de poloni16. Intre izvoarele polone, principala màrturie asupra bàtàliei este cea din cronica lui Dlugosz, cu detalii precise asupra compozijiei fiecàreia din cele douà o§ti. Dlugosz nu se màrgine§te sà arate deosebit toate detajamentele cu numele comandantilor respectivi, inarate pe 12 coloane de text, dar precizeaza si locul ocupat de fiecare contingent in bàtàlie, la centru si aripi. Cronicarul polon vorbejte de cetele de osteni venite din Podolia, de rusii din oastea lui Witold, care cuprindea un detasament de càlàre^i tàtari. In oastea polonà erau mercenari boemi §i moravi, arataci ca §efii lor, feudatari din Halici §i Mazovia. Se indirà si toate steagurile teutone cu comandante lor, dar nicàieri nu e vorba de moldoveni17. Omisiunea nu e intìmplàtoare, deoarece cronicarul face o analizà completa a o§tii, nici voità, càci Dlugosz simpatizeazà pe moldoveni in scrierea sa §i recunoaste cu lauda participarea moldovenilor ca aliati ai Poloniei in ràzboiul din Prusia 18.
    Concluzia noastrà este cà moldovenii n-au participat la lupta de la Griin-wald, ceea ce corespunde cu prevederile de atunci ale actelor de vasalitate, care nu impuneau moldovenilor sà lupte in Prusia, precum §i cu imprejuràrile speciale de politicà generalà din 1410. La acea datà, Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, vecin primejdios al Moldovei, sprijinea pe cavalerii teutoni, cu care era aliat. In asemenea conditami, o pruden^à politicà elementarà dieta lui Alexandru cel Bun sà nu-ji trimità oastea in Prusia, atitind prin aceasta pe puternicul rege al Ungariei si Germaniei.
    Tratatul de Lublau (1412). Conjunctura politicà urma sà se schimbe: in urma ràzboiului dintre Polonia si Ungaria din 1411, regele Vladislav obligà pe Alexandru cel Bun sà innoiascà tratatul omagial cu Polonia, la 25 mai19, tratat in care se prevedea in special alian^a impotriva Ungariei. Dar in anul urmàtor, in fata cresterii primejdiei turcesti, se produce o impàcare intre Polonia si Ungaria. Prin tratatul de la Lublau (oràsel in Slovacia), se ajunge la o in^elegere intre Polonia, Ungaria si Litvania, socotite ca trei puteri separate. Tratatul este indreptat in primul rind impotriva turcilor si trebuie inteles
     16	Polnoe sobranie russkih letopisei, Vili, Voskrqsenskaia letopis, St. Petersburg, 1859, p. 86, sub titlul: Despre ràzboiul Litvaniei cu nemtii.
    17	I. Dlugosz, op. cit., 1—2, col. 240—245.
     18	Vezi mai jos.
    19	M. Costachescu, op. cit., II, pp. 637—638. Cf. §i C. R a c o v i t a, Inceputurile suzeranitàtii polone asupra Moldovei, in Revisla istoricà rominà, X, 1940, p. 263.
229