%
un larg ecou In tre foneticienii din alte tari, in primul rind din Uniunea Sovietica 62.
    Farà a intra in amanuntele discutei, vom sublinia doar cà teoria acad. E. Petrovici prezinta serioase inovajii in tratarea sistemului fonetic al limbii romine in evoluta sa istoricà. Insa pentru dovedirea influenti slave, çi nu ninnai a existen^ei unei « uniuni fonologice eurasiatice, câreia îi aparfine çi limba rominà »63, autorul ar trebui sa insiste mai mult asupra comparatici cu sistemul fonetic al limbii bulgare §i al graiurilor ei pe o lunga perioada de timp — de la slava comunâ pînâ astazi —, sà faca apel mai mult la datele fone-ticii experimentale çi fiziologiei sunetelor, realizìnd In acelaçi timp o delimitare strictà ìntre sistemul fonetic al limbii literare romìne contemporane si sistemele diverselor dialecte çi graiuri romîneçti64.
     In acest sens §i-a ìndreptat cercetàrile sale de fonetica dialectal;! I. PàtruJ, care a arâtat, câ unele diferen^ieri fonetice dialectale se datoresc influen^elor locale slave (bulgare, sirbe, ucrainene) sau maghiare asupra limbii romìne65.
    Problemele foneticii istorice romìnesti, in corelafie cu celelalte limbi « balcanice » — bulgara §i albaneza — au constituit recent obiectul articolului acad. Al. Rosetti, Slavo-romanica. Sur la constitution du système phonétique du roumain (RSI, I, 1958, p. 27—30), in care se ocupâ de existera in cele trei limbi a unor vocale eu timbru asemânâtor (rom. â, bg. -k, alb. ë), de apa-riÇia vocalei rom. î, precum si de problema diftongilor ea çi oa, pusâ in legatura eu existera « diftongului ea » în dialectele bulgare orientale 66.
    Un ait aspect al studiilor fonetice slavo-romîne îleonstituie cercetarea redârii sunetelor slave în cuvintele respective pâtrunse în limba romîna. Singurul articol în açeastâ direc^ie, dupa privirea de ansamblu data de acad. Al. Rosetti67, este acela al acad. E.' Petrovici consacrai Corespondenlelor romînesti aie grupurilor bulgareSt, zd (« Limba si literaturà », II, Bucureçti, 1956, pp. 285 —292), în care se analizeazâ, pe baza unor numeroase exemple din toponimie çi din vocabularul comun, aceastâ puternicâ trâsâturâ bulgâreascâ a vechilor împrumuturi slave aie limbii romîne.
    Influença slavâ în sintaxa limbii romîne.-O aparijie demnâ de relevât în acest domeniu, o constituie cartea lui E. Seidel, Elemenle sintaclice slave în limba romînâ (Ed. Acad. R.P.R., 1958), în care autorul studiazâ o serie de problème legate de influence sintactice slave asupra numelui, verbului, asupra
     62	Vezi în ultimili timp, N. I. D u k e 1 s k i, O cucmeMe (fwueM coepeMetmozo pyMbtKCKOzo xatiKct, «BecTHHK JI e h h m r p a a c k o r ov h h n e p c h t f! t a », 1959, nr. 2, seria istorie, limba çi literaturà, fase. 1, pp. 130 — 139; cf. çi recenzia la lucrarea Kann das Phonern-system..., publicatà în revista americanà «Language» (vol. 34, nr. 2, partea 1, 1958, pp. 297—303) de F. B. Agard çi G. H. Fairbanks.
63	Fenomeni de sinarmonism—, p. 109 (fioAenun cumapMOHuaMa ..., p. 19).
     64	Vezi çi cele spuse de acad. B. Petrovici în articolul Unele problème de fonetica. ■., p. 25. De altfel, adversarii teoriei acad. B. Petrovici opereazâ toemai cu datele limbii literare, în timp ce domnia-sa se bazeazâ mai aies pe datele dialectelor.
     65	Influences slaves et magyars sur les parlers roumains, RSL, I, 1958, pp. 31—43; vezi çi articolul sàu mai vechi Raporturi fonetice ucraino-romine, DR, XI, 1948, pp. 51 — 59, consacrai influenfelor ucrainene în fonetica graiurilor din Maramureç, Bucovina, Nordul Moldovei. Cf., în acest sens, çi nota lui M. Sala despre Un fenomen fonetic romî-nesc produs sub influenfa graiurilor slrbo-croate, RSL, III, 1958, pp. 249—250 (â > g în Secâçeni, reg. Timiçoara).
      66	Dupà cum se vede, acad. Al. Rosetti çi acad. E. Petrovici sînt unanimi în a recu-noaçte influença slavà în sistemul fonetic al limbii romîne: diferen^ele apar însâ în inter-pretarea acestei influente çi a gradului ei de manifestare.
67	lnfluen\a..., p. 58 urm.: Istoria sunetelor slave meridionale in limba rominù.
21