Venind in contact*cu vorbitori de limbá rominá, locuitorii de la Socolinti au avut prilejul sá cunoascá §i ocluziva [#], pe care au prejuat-o o data cu imprumuturile lexicale: [g'jr’í pá — « gripá », [g]avanós'ik’i 37 dl’a^cv’e'lóu
—	« gavanoase pentru flori».
    In finalá absoluta fonemul [y] se realizeazá la Socolinti prin spiranta palatalá [a:], de ex.: práfa:] — « necuratul», sn’é[x] — « zapada » §.a.m.d., spre deosebire de limba rusa literará, 111 care [17] final se realizeazá prin [k].
    Pronun^area fonemului [<7] ca [y] cu varianta pozi^ionalá [x] este una din trásáturile caracteristice fundaméntale ale graiurilor velicoruse de sud 88. ín dezinen^a de genitiv-acuzativ a declinárii pronominale, [</] se rosteste insá ca [y], de unde se poate deduce fie cá graiul intemeietorilor satului suferise anumite influente din partea limbii literare incá inainte de plecare’a din Rusia l9, fie cá inainte de emigrare noii veniti fáceau parte dintr-o arie care in aceastá dezinen^á cunoaste [y].
    2.	ín locul fonemului [y] cu varianta propozi^ionalá [f] din limba rusá literará in rostirea de la Socolinti constatám urmátoarea situare:
    a)	Fricativa labio-dentalá sonorá [y] se aude: 1) la inceput de silaba inainte de o vocalá, de exemplu : vadá — « apá »; ia^davál — « eu dádeam » §.a.m.d.; 2) ín interiorul unei silabe, inainte de o vocalá, de exemplu: cv’e ty — « flori».
     b)	Fricativa bilabialá sonorá [m] 40 se aude la sfirjit de silabá, de exemplu : práudü — « adevár », dróu — « lemne » (genitiv plural).
    c)	Vocala [u] se aude la inceput de cuvint inainte de consoaná, de exemplu : udavd — « váduvá » (3 silabe : u-da-vá).
    Intrucit prepozi^iile formeazá in limba rusá un tot fonetic cu cuvintul imediat urmátor, prepozitia v din limba literará («ín », «la ») ar urma sá se rosteascá astfel: ca [«], cínd cuvintul urmátor incepe cu o vocalá, potrivit celor cuprinse la punctul « a » de mai sus; ca [u] — cínd cuvintul urmátor incepe cu o consoaná, potrivit generalizárii de la punctul « c». íntr-adevár, in acest ultim caz la Socolinti notám: u'~'pól'ei — «la cimp », u^yónt — «la ora¡?» §.a. Cít prive§te insá pronuntarea prepozitiei « v » ín fata unui cuvint care incepe cu o vocalá, tóate exemplele de care dispunem diferá de situatia ajteptatá, descrisá la punctul «a »: in loe de [i>] ín aceastá pozitie se rosteste [m] : áxt’bv — «ín acte » (iar nu : v'^áxfax). Aici este momentul sá adáu-gám cá [m] in loe de [p] se constatá ín rostirea de la Socolinti si in citeva cuvinte in care nu ne-am fi asteptat. Le redám aici pe tóate: karóuá — vacá »; buklúk da^uól^stá — « bucluc §i nimic altceva »; uóht — « urlá »; u^siauú — « ín elesteu ». Rostirea sunetului [«] in loe de [v] am notat-o si intr-un cuvint romi-nesc, in timp ce unul dintre informatori, vorbind rusente, a citat cuvintele unui romin: am"auút un'^án ráu.
     37	Cuvintul gavanós, curent în graiul moldovenilor din aceastâ regiune < te. kavanos. Vezi Dictionarul limbii romine al Academiei Romîne, vol. II, p. 239.
     38	R. I. Avanesov, op. cit., pp. 136—138, 224 sau P. S. K u z n e | o v, op. cit., p. 57.
     39	Ibidem p. 138.
     40	Cum pentru urechea libera este greu de sezisat eu preciziune cînd se roste^te (v) çi cînd («>), vom reda exemplele din graiul de la Socolinfi numai prin [«]. Uneori renuntâ la eventualele concluzii care s-ar putea desprinde din studierea deosebirilor dintre [a] si [w] si unii dialectologi rusi si sovietici, de ex., F. P. Filin în articolul PoRophi depeenu Cejiuno flyôencKoeo paüona TyjibCKOÜ oôjiacmu, publicat in MMP/ti P- 298. Cf. çi R. I. Avanesov, op. cit., p. 146 sau P. S. Kuznetov, op. cit., p. 63.
8*
115