revolu^ionari bulgari », publical la Iasi in 1921, este prima cercetare faculà la noi in acest sens. Materialele documentare publicate de la aceastà data ìncoace permit însâ completâri interesante si care trebuie fàcute pentru a se stabili précis atitudinea diferitelor guverne sau a diferiÇilor oameni politici de la noi, ìn anumite momente ale perioadei 1850 — 1877, precum çi cauzele care au determinai aceste atitudini fa^a de revoluponarii bulgari. De aceea, dupà pàrerea noastrà, pentru a se putea trage concluzii clt mai documentate, sìnt necesare o serie ìntreaga de cercetari de detaliu, care sa ìmbra^iseze momentele mai importante ale acestei perioade. Acesta este rostul articolului de fajâ care urma-reste precizarea atitudinii lui M. Kogâlniceanu, a unor autoritari romîneçti §i a maselor populare in preajma trecerii cetei lui Hristo Botev si imediat dupa aceea, adicà ìntre 27 aprilie 1876—15 iunie 1876.
    Fata de studiul prof. V. Maciu, Condiiiile interne ale proclamarli indepen-denfei Romìniei, apàrut ìn 1955 si care prin planul sau privea ìn mare activitatea revolutionarilor bulgari in perioada 1866 — 1877, ca si fata de studiile acad. P. Constantinescu-Iasi 2, articolili de fata vine cu o serie, de elemente noi, datorite in cea mai mare parte unor materiale documentare nefolosite pina acum la noi în chestiunea ce ne intereseazâ. Este vorba de. cìteva màrturii bulgare sau turcesti dintre cele mai autorizate.
    Documentele utilizate pina acum pentru aceastà problema au fost: cores-pondenta externà a Ministerului afacerilor stràine al Romìniei cu diferiti agenti diplomatici romìni sau cu Asìm bei, guvernatorul vilaetului dunarean cu rese-dinta la Rusciuk, corespondenta interna dintre Kogâlniceanu si difendi ministri sau autoritàri locale, in special cu autoritàrie din porturile dunàrene, precum si cìteva pasaje din « Memoriile » lui Carol I 3.
    Sa examinàm ìntìi faptele. Mihail Kogâlniceanu ajunge in fruntea Ministerului de externe la 27 aprilie 1876, cìnd vine la putere guvernul condus de Manolachi Costachi Iepureanu, si ramine in acest post pìnà la demisia aceluiasi guvern, care se produce la 23 VII 1876 4.
    La 28 aprilie guvernul romìn subliniase politica de neutralitate a tàrii 5, iar la 29 aprilie, doua zile dupà preluarea Ministerului afacerilor externe, Kogâlniceanu se grâbea sa asigure Turcia de dorin^a sa de a dezvolta legaturile existente « in cadrai celei mai perfecte armonii §i a celei mai desâvîrsite ìntelegeri »6
    Cu o sâptâmînà ìnainte de venirea in fruntea Ministerului de externe a lui Kogâlniceanu, in Bulgaria, la Koprivstita, izbucnise cunoscuta râscoalâ
    2	P. Constantinescu-Iafi, Rolul Rominiei In epoca de regenerare a Bulgariei, Iafi, 1919, pp. 78—81 ; Liberalii romìni si vechii revolufionari bulgari, Iafi, 1924, pp. 18—23.
     s O parte din aceste documente au fost publicate ìnca din 1876. Vezi Docilmente oficiale. Neutralitatea Rominiei, Bucuresti, 1876. O parte din aceasta publicate s-areeditat de Kiriak fankov in CóopnuK ac Hapodnu yMomeopenua, Hayna u nnuMcnuna, XVIII, Sofia, 1901, p. 207—241, sub titlul Orfiuij,uaAHu poMtHO-mypcKu donyMetimu no Munasanemo Ha Xp. Eom-boeama nema npea JJynaea e 1876 aoduna fi au fost utilizate la noi de P. Gonstantinescu-Ia^i ìn lucrarea sa din 1919. Un numar fi mai mare de documente s-au publicat ìn Documente privind istoria Rominiei. Ràzboiul pentru independentcì, voi. I, partea II, ed. Academiei R.P.R., Bucurefti, 1954.
     4	V a s i 1 e Maciu, Condiiiile interne ale proclamàrii independenfei Rominiei, Bucurefti, 1955, p. 39 fi urm.
     5	Documente privind istoria Rominiei. Ràzboiul de independentà, voi. I, partea II, Bucurefti, 1954, p. 144.
    ® Ibidem, pp. 145—146, J a n k o v, op. cit., pp. 211—212, Vasile Maciu, op. cit., p. 40.
252