exod, ínceput incä de la cäderea Bulgariei sub turci, — sfirfitul sec. al XIV-lea, se intensifica mai ales in sec. al XVIII-lea — al XlX-lea, clnd noile condili sociale fi economice din Tärile Romine atrag populatia bulgara din sudul Dunärii, care nu mai poate suporta exploatarea turceascä, jafurile cirjaliilor fi poverile räzboaielor ruso-turce. Prezenfa ungi päturi de negustori, stabiliti in färile Romine (Bucuresti, Ploiefti, Pitefti, Tirgovifte, Buzäu, R. Särat, Slatina, Bräila, Rufii de Vede, Zimnicea, Galati etc.), ca fi in purzle sudice ale Rusiei (Odesa fi sudul Basarabiei), pe unde au desfäfurat o intinsä activitate comercialä, e o dovadä de netägäduit cä emigrarea bulgarilor spre nordul DunäHi a avut caracterul unui proces de mare amploare.
      Printre cei fugiti se gäsesc, mai ales la ìnceputul secolului trecut, fi demente mai inabitate care ìncep sä-fi dea seama de necesitatea unei lupte culturale fi mai ales politice. Aceastä conftiintä politicä se reflecta mai cu seamä in firul unor räscoale cu caracter local, care izbucnesc periodic dincolo. de Dunäre. ln primul rind, C. N. Velichi se ocupä, ceva mai pe larg, de räscoala de la Tirnova, din 1835, inäbufitä inainte de a incepe; urmeazä apoi räscoala de la Berkovi(,a din 1836, cea de la Pirot din acelafi an, o altä räscoalä la Berko-vifa in 1837 fi, in sfirfit, räscoala de la Nif, din 1841. Intrucit ultímele trei räscoale au fost puse la cale fi ajutate din umbrä de Milof Obrenovici, automi scoate in evidenza politica de duplicitate a acestuia fi jocul periculos la care se dädea prinful Serbiei, fafä de turci §i de räscoalele din Balcani.
      Milof päräsefte in 1839 tronul Serbiei fi se refugiazä in Tpara Romineascä, la mofia sa din Herefti, de unde conduce fi ajutä efectiv la organizarea mifcärii de la Bräila din 1841. Pe baza unor acte noi, C. N. Velichi urmärefte pas cu pas urzeala ìntregii mifcäri (pp. 35 — 65), stabilind participarea activäaunor bulgari fi sirbi, devenifi cäpeteniile mifcä-rii. ln aceastä privintä, automi aduce o seamä de precizäri noi, ce dovedesc rolul efectiv pe care 1-a avut in aceastä mifcare Milof Obrenovici. Faptul acesta Í1 indreptä{efte sä admitä cä mifcarea din 1841 a fost « cel pu^in prin intiere fi conducere, ca o mifcare serbo-bulgarä * (p. 63). De acest lucra fi-a dat seama nu numai Alex. Ghica, domnitorul |ärii, ci fi turcii care cer ca Milof sä päräseascä tara. Färä sä aftepte prea mult, Milof pleacä in Austria, iar cäpeteniile mifcärii sint condamnate fi trimise la ocnele Telega. Pornitä initial de la mifcarea din aprilie 1841 de la Nif, care era o verigä dintr-un fir intreg de mifcäri populare din Balcani fi din Asia Micä, räscoala din iulie de la Bräila (1841) se soldeazä cu un efec.
      Defi aparent aceastä mifcare era lichidatä, totufi ea continuä in umbrä, fi pregäti-rile unei alte räscoale ìncep imediat. De astä datä, legäturile complotiftilor sìnt mult mai intinse fi prind in virtejul lor o sumedenie de persoane, mai ales din lumea negustoreascä fi politicé a tärii (pp. 66—101). Firele räzvrätirii se leagä strins ìntre eie fi ne conduc mai departe pinä la räscoala greceascä din Creta fi Epir. Rakovski fi Stavri Gheorghiu, care au fost de fapt sufletul celei de-a doua mifcäri de la Bräila, se aflau In relatii strìnse cu unele organizatii similare din Balcani fi mai ales din Basarabia. De altfel, automi stabilefte un lucra cu totul nou, cä prin conducere fi prin numärul participantilor mifcarea din 1842 avea un caracter greco-bulgar, cu sediul in sudul Rusiei la Reni, Bolgrad fi Odesa. La Bräila la Galati ca fi in Bulgaria au fost doar nifte ramificatii. Meritul lui C. N. Velichi constä tocmai in faptul cä cercetìnd firele räscoalei, lärgef te in chip firesc aria relatiilor revolutionäre fi astfei expunerea capätä un caracter de ansamblu, care il ajutä sä descopere noi aspecte in desfäfurarea evenimentelor. Afadar, se poate spune cä tulburárile de la Bräila din 1842 n-au avut un caracter local, dupä cum s-ar pärea la prima vedere. Eie au antrenat nu numai interesul opozitiei fi pofta de putere a unora dintre rominii participanti la acéste mifcäri, ci fi interesul unor puteri sträine, ca Rusia, Austria, Franta fi Anglia.
      Dacä primele douä mifcäri au fost inäbufite, färä a-fi ajunge scopul propus, de a provoca o mare mifcare pentru eliberarea popoarelor din Balcani, faptul acesta n-a ìmpiedicat pe iniüatori sä treacä la organizarea celei de-a treia räscoale (1843). Cercetìnd fi analizìnd
397