oras. Asadar Pocupa a fost cedatà Moldovei tocmai in anul in care are loc episodul luptei biruitoare a moldovenilor la Marienburg, ceea ce nu poate fi
o	coincidenza, ci este desigur urinarea serviciilor aduse de moldoveni in luptele cu cavalerii teutoni.
     Se pune insà intrebarea, dacà in afarà de aceste consideraci asupra avan-tajelor de a ci§tiga sprijinul regelui Poloniei, cirmuirea Moldovei de atunci nu avea constiinta unei idei politice superioare privind lupta Impotriva crucia-plor din Prusia. Cavalerii erau duijmanii tuturor « schismaticilor » rusi si moldoveni, precum ¡ji ai aliatilor Moldovei, Polonia §i Litvania. Moldovenii cunosteau pe cavaleri prin Telatile comerciale precum §i prin solii : la o datà neprecisà, inainte de 1410, e pomenit un Iansveg sol din Moldova care a adus marelui maestru teuton o scrisoare56, iar dupà izbinda de la Grunwald, in 1410, regele Vladislav Iagello acordà negustorilor din Prusia prin privilegiul de la Sztum, deschiderea drumului de corner]; spre Moldova 57.
     Nu trebuie sà socotim pe voievozii nostri ?i pe sfetnicii lor de la inceputul veacului al XV-lea necunoscàtori ai situatici internazionale si ai problemelor de politica generalà. Mircea cel Bàtrin avea relajii cu principii musulmani din Asia si a pregàtit schimbarea sultanilor imperiului otoman, in interesul slàbirii presiunii lor asupra Europei. De ce sà nu admitem cà §i Alexandru cel Bun al Moldovei, vecinul sàu, cu sfetnicii lui — in special stind in legàturà cu oràsenii care fàceau corner] in Polonia — a putut sà-§i dea seama de primejdia pe care o prezentau pe atunci pentru Europa ràsàriteanà cavalerii teutoni si cà a lucrat, de acord cu Polonia, pentru inlàturarea acestei primejdii?
    Concluzii. Participarea Moldovei alàturi de Polonia, Litvania, Busia la lupta comunà de la sfinitili secolului al XlV-lea §i de la inceputul secolului al XV-lea impotriva cavalerilor teutoni din Prusia constituie o paginà din rolul de istorie universalà a rominilor. Cavalerii teutoni ameninjau existenta statelor feudale formate de popoarele din ràsàritul Europei §i de aceea lupta lor, luptà de apàrare la inceput, apoi ofensivà, trebuie injeleasà ca o luptà pentru independenfà a popoarelor din aceastà parte a Europei. Am aràtat cà participarea moldovenilor la ràzboaiele din Prusia ìncepe mai devreme decit se stie pinà acum in istoriografia noastrà mai veche, anume cu trimiterea arcasilor moldoveni in ràzboiul din 1395 — 1396. In vremea lui Stefan voievod, predecesor al lui Alexandru cel Bun, avem asadar prima expeditie moldoveneascà in Prusia. In prima parte a secolului al XV-lea participarea moldovenilor la ràzboaiele polono-teutone se constatà din nou. Bezultatul la care am ajuns in cercetarea noastrà in privinja prezen];ei unui contingent moldovean in marea bàtàlie de la Grunwald (1410), este negativ. La acea datà Sigismund al Ungariei, prieten al cavalerilor teutoni §i adversar al Poloniei, a fost o piedicà la participarea moldovenilor in ràzboiul din Prusia alàturi de poloni. In schimb am ajuns la concluzia cà un contingent de oaste moldoveneascà a luat parte la ràzboiul impotriva cavalerilor la 1414, §i anume in partea din armata aliata aflatà sub comanda lui Witold, marele cneaz al Litvaniei, deoarece la acea datà relatiile intre Moldova si Litvania erau deosebit de strinse. Este bine cunoscut §i istoriografiei mai vechi rolul càlàreplor moldoveni la asediul capi-talei cavalerilor teutoni, Marienburg, la 1422. Am asezat acest episod in cadrul
     56	Codex Vitoldi, In Monumenta Medii Aevi, p. 973.
     57	Pomorze Sredniowieczne, Var§ovia, 1958, p. 305.
236