Firitor iaste care cu a sa zicere lucru cu adivarat si cu aralare ìnteleagerii omenesti arata.
    Adunator iaste care cu o zicere si numire, in numarul dentai pleclndu-se (declinìndu-se la singular) muttime de lucrure insemneaza, eumu e : steag sau semn (« simbol » al unitàtii militare) norod sau sabor si alte.
    Adâogâtor nume iaste care cu a sa numire si cu adivarare lucruri nu arala pînâ cind pre cel firilor càtra sine adaos avea a fi, cumu e: alb, negru si alte.
    Acesta nume adâogâtor... iaste in noo chi puri : desàversit (calificativ), den nume (dérivât din nume « substantiv »), numârâtor (numerai cardinal), tocmitor (numerai ordinar) înlrebâlor (interogativ), râspunzâlor (corelativul celui precedent), agonisitor (posesiv), de mosie (dérivât dintr-un nume etnie), den limbi (dérivât din nume de popoare).
    Desàversit, numirea lucrului iasle, care numire nu den alta numire a lucrului se ia, ce singura Inlru sine începâlurâ numelui iaste, cumu e : sfinì, bun si alte.
    Den nume, numele iasle care den cel firitor adâogâtor se tocmeste, cumu e : ceresc den cer, pâmîntesc den pàmint si alle.
    Numârâloriul iaste cu care numire a lucrure numàrdm, cumu e : unul, doi, Irei si alte.
    Tocmitor, asijderea cu care numire lucrurilor numaram, ce încâ are si aceasta spre cel numârâtor, câ tocmire lucrurilor insemneaza... cumu e: cel dentài, al doilea, al treilea fi alte.
    Inlrebàtor iaste cu care oarecare lucrure întrebâm ce feal iaste... cum ar fi cind întrebâm : ce feal de om iaste?
    De mçsie iaste care den mosie se ia: rumìn, moldovean, ungur si allele.
    Den limbi iaste care den numirea oarecàriia den domnii se ia, cumu e: pers den Persiia, grec den Grecia si alle.
    10.	Gramatica lui Dimitrie Eustatie Bjraçoveanul. Manuscrisul inregistrat sub cota 583 din Biblioteca Academiei B.P.R., ìntoemit in anul 1757, a fost considérât pînâ astâzi drept prima gramaticâ romîneascâ. Este anume vorba de Grammatica rumîneascâ a lui Dimitrie Eustatie Brasoveanul, in prefata câreia §i autorul ne spune câ : « a toatei învâtâturi inceputul iaste grammatica, de ceea ce pînâ în ceasul de acum în rumînescul dialect lipsire au fost ».
    Pentru întoemirea gramaticii sale, Dim. Eust. Braçoveanul, a utilizat gramatici strâine, amintite în prefafâ : « izvoarâle ceale adevârate, pururea curgâtoare §i nesfîrçitoare în pàrtile Moscovei, în Academia Moghilo-Zaboro-çtiana cea din Kiev ». Dintr-o observafie fâcutà de autor asupra celor opt pârfi de vorbire deducem de asemenea câ s-a orientât dupâ mai multe gramatici : « întru grammatica elineascâ altâ rînduialâ iaste a pârfilor voroavei . . . întru ceale latineçti altâ, întru ceale sloveneçti schimbatâ, întru ceale nemtesti nu asemine » (f. 26 v).
    Aceste amânunte nu ne aduc, totuçi, o lâmurire eu privire la izvorul principal de care s-a servit autorul. Cum însâ Dim. Eust. Brasoveanul era un bun cunos-câtor al limbei slave41, putem presupune câ izvorul sâu de bazâ a fost o gramaticâ slavâ. Aceasta eu atît mai mult, eu cît, înainte de 1757, existau deja
      41	E1 s-a indeletnicit §i cu traducerea càrfilor din limba slava, cum e acel Scuri izvod... «de pre limba sloveneascà pre limba romineascà », tiparit la Sibiu In 1792. (Bibl. rom. veche, II, p. 439). Ca un bun cunoscàtor al mai multor limbi europene, ìndeosebi a limbilor slave, e apreciat Dim. Bust. Brasoveanul §i de catre istoricul Sulzer. (Vezi aceastà informatie la Romulus Ionascu, Gramaticii romini, Iasi 1914, p. 7).
300