arâtor), v.sl. ©pi* (ar) ; lit. ganaù (pasc, pâzesc vitele), let. ganït (a pâzi), v.s. roHHTH, lit. statyli (a pune) (a < i.-e. a).
    2.	0 inovafie care prezintâ însemnâtate si mai mare se refera la trata-mentul sonantelor silabice (i.-e. r, l, m, n). Limbile balto-slave ne oferâ în
° o o o
aceastâ .privinfâ doua categorii de exemple :
     a)	i.-e. r, l, m, n > ir, il, im, in: cf. lit. vilkas « lup », let. vilks, poi.
 ° o o o	4
wilk, v.sl. *Vblm > ka'kk'k ; în alte limbi indo-europene avem : scr. vrkasy gr. Atixoç, lat. lupus, vulpes, got. wulfs; lit. sirdis « inimâ », let. sirds, v.sL cf. scr. hidayam, av. zdraSaëm, gr. xocjStqc, hit. kard, lat. cor, arm. sirt, got. hairto ; lit. kirsti «a tâia eu toporul », let. cirst, r. vepma < *cbrta; cf. în sanscrita krttâs « taiat » ;
    b)	i.-e. r, 1, m, n > ur, ul, um, un: lit burnà, « buze », let. purns, puma « bot », bulg. (hpua (buzâ) ; cf. arm. beran « gurâ », « buze » ; lit. kiilsis, kùlsé « coapsâ », kulnas §i kulnis « câlcîi » ; bulg. Kb.iKa « coapsâ » ; cf. lat. calxy calcis « câlcîi ».
    Problema dublului tratament al sonantelor vocalice a suscitât numeroase discucii. Asa, Jerzy Kurylowicz ajunge la concluzia câ grupul iR (R = orice sonantâ) este preponderent nu numai sub raport numeric. Opoztfia iR : uR nu provine din indo-europeanâ, ci s-a constituit în balto-slavâ ‘-9.
    Pentru cazurile în care limbile slave au ■b <*u în Joe de t (cf. lit. ilgas <i lung », let. ilgs §i v.sl. ,v, hAr-h, cârora le corespund : hit. dalugaes (lungi), dalugasli « lungime », scr. dïrghas, gr. SoXi^ôç). F. F. Fortunatov propunea explica^ia urmâtoare: b din paleoslavâ s-a dezvoltat fonetic din b < *i dupâ exploziva dentalâ, înaintea lui l velar so.
    Jan Otrebski a arâtat31 câ i-e l, r, m, n au dat în balto-slavâ în mod normal
   *	o ° o o
il,	ir, im, in. Cît priveçte grupurile diflongale eu u (respectiv a), acestea nece-sitâ o altâ explicatie. Faptul câ în ambele ramuri avem aceleasi exceptii, constitiiie, dupâ pârerea lingvistului polonez, un argument foarte serios în favoarea originii comune a fenomenului.
    Dimpotrivâ, împârtâçind conceptia lui A. Meillet, A. Erhart 32 sus^inea recent câ izoglosa în discutie aici nu este specificâ balto-slavei, deoarece ten-dinte similare de evolute se observâ §i aiurea. în lucrarea sa Die baltischen Sprachen, E. Fraenkel relevâ un fapt, cunoscut de altfel, anume câ si în alte limbi indo-europene, înainte de lichidâ apare o vocalâ (în greaeâ a, în latinâ o). Combâtînd teoria lui Fraenkel, J. Endzelin precizeazâ câ importantâ este nu dezvoltarea unei vocale oarecare, ci calitatea ei. Celelalte limbi ne dau a,
o	sau u + R, iar limbile balto-slave exclusiv bifurca^ia iR: uR. Obiec^ia lui E. Fraenkel i se pare lui Endzelin neargumentatâ 33.
     29	Vezi statistica §i discuta fenomenului semnalat în: L'apophonie en indo-européen, pp. 227 — 243; O jednoêci jçzykowej baltoslo-ivianskiej, pp. 81 — 94 ; O 6a.imo-c.ianmicK0M n3biKoeoM eduHemee, pp. 23 — 34.
     30	Vezi F. F. Fortunatov, RpamKuü onepn cpaenumejibHOÜ (ßonemuKu undoeepo-neüenux nsbiKoe, Petersburg, 1922, pp. 130 — 146 sau: Êaôpannbie mpydu, vol. I, Moscova, 1956, pp. 323—338. Aceeasi explicatie o accepta si prof. M. N. Peterson. Vezi Onepn AumoecKoao ii.ihiKa, H3,h-ctbo AH CCCP, Moscova, 1955, p. 24.
     31	Op. cit., «Bonpocbi H3HK03nannfi », nr. 5, 1954, p. 30.
      32	Op. cit., p. 127.
33	Vezi J. M. Endzelin, Hpeeneüwue cjiaemo-ôcuimuücKue smiodbi, p. 71. iji
O.	Hujer, ca de altfel to(i adepfii ipotezei comunitari lingvistice balto-slave, pune mare prêt pe aceastâ inovatie. Vezi op. cit., p. 44.
94